Am primit la redacție un Comunicat de presă al europarlamentarului român Diana Șoșoacă, referitor la o problemă economică importantă pentru România: LÎNA. Vă prezentăm mai jos textul integral al Comunicatului:
COMUNICAT DE PRESĂ
În contextul afirmațiilor apărute în spațiul public, referitoare la valorificarea lânii în România conform cărora “Lâna oilor a ajuns deșeu”, este necesară o clarificare bazată strict pe prevederile legislației europene aplicabile și pe transpunerea acestora în dreptul național.
Există două acte normative importante a nivel eurpean in domeniul lânii, și anume: Regulamentului (CE) nr. 1069/2009 și Regulamentul (UE) nr 142/2011.
Regulamentul (UE) nr. 142/2011 este actul normativ de punere în aplicare a Regulamentului (CE) nr. 1069/2009. Acesta stabilește normele sanitare și cerințele tehnice stricte pentru colectarea, transportul, prelucrarea, utilizarea și eliminarea subproduselor de origine animală și a produselor derivate care nu sunt destinate consumului uman.
Conform Regulamentului (CE) nr. 1069/2009, lâna este încadrată în categoria „subproduselor de origine animală”, respectiv materiale provenite de la animale care nu sunt destinate consumului uman.
Lâna este inclusă în categoria 3, conf. art. 10 lit. n), care cuprinde materiale cu risc sanitar redus.
Această încadrare NU echivalează cu statutul de deșeu.
Regulamentul face o distincție clară între diferitele tipuri de materiale din categoria 3.
Spre exemplu, deșeurile de catering sunt definite separat, la art. 3 pct. 27 și incluse distinct în categoria 3 la art. 10 lit. p). Deși lâna și deșeurile de catering se regăsesc formal în aceeași categorie, acestea au regimuri juridice și sanitare diferite, nefiind echivalente.
Regulamentul (UE) nr. 142/2011, actul de punere în aplicare al Regulamentului (CE) nr. 1069/2009, detaliază condițiile tehnice și sanitare aplicabile acestor materiale. Astfel:
1) Art.21 stabilește cerințe stricte privind colectarea, manipularea și transportul subproduselor de origine animală, inclusiv obligația respectării unor condiții sanitare riguroase menite să prevină riscurile pentru sănătatea publică și animală.
2) Art.22 alin.(1) introduce obligația de trasabilitate, impunând operatorilor să țină evidențe detaliate privind expedierea, transportul și destinația materialelor.
3) Art.22 alin.(2) prevede instituirea unui sistem de identificare a operatorilor, ceea ce permite monitorizarea fluxului de subproduse la nivelul întregului lanț logistic.
Aceste prevederi demonstrează că lâna nu este tratată ca un deșeu, ci ca un material reglementat sanitar-veterinar, supus unor cerințe administrative și tehnice stricte.
În legislația națională, aceste reguli sunt reflectate prin 2 acte normative:
1) Ordonanța nr. 24/2016 privind organizarea și desfășurarea activității de neutralizare a subproduselor de origine animală care nu sunt destinate consumului uman.
2) Legea nr. 55/2017 pentru aprobarea OG nr. 24/2016 privind organizarea și desfășurarea activității de neutralizare a deșeurilor de origine animală.
Ordonanța Guvernului (OG) nr. 24/2016 stabilește cadrul legal pentru colectarea, transportul, prelucrarea și neutralizarea subproduselor de origine animală care nu sunt destinate consumului uman. Actul normativ a fost aprobat prin Legea nr. 55/2017 și a fost modificat ulterior prin OUG nr. 8/2024 pentru a se alinia la legislația europeană.
Acestea stabilesc cadrul general pentru gestionarea subproduselor de origine animală. Pe lângă acestea, Ordinul ANSVSA nr. 79/2019 impune obligativitatea autorizării operatorilor implicați în colectarea, transportul și procesarea acestor materiale.
O interpretare corectă a cadrului legal este esențială pentru informarea publicului și pentru sprijinirea sectorului ovin, evitând confuzii între noțiuni juridice distincte.
Problema reală din România nu este una de natură juridică, ci una de infrastructură economică.
În prezent, fermierii din România sunt obligați să respecte:
1) condiții stricte de colectare și transport;
2) trasabilitate și evidență;
3) autorizări sanitar-veterinare deoarece marfa trebuie însoțita de un certificat.
În lipsa unui sistem organizat de colectare, aceste obligații devin, în practică, dificil sau imposibil de respectat, ceea ce conduce fie la abandonul lânii, fie la lipsa valorificării economice.
Din informațiile apărute în presa, colectorii dau cel mult 80 de bani pe un kilogram de lână.
Conform declarațiilor unor fermieri apărute în presă, în ceea ce privește lâna care nu este accepta de colectori, care este de calitate inferioară, aceasta se aruncă: “O ducem la gunoi, că în altă parte nu avem unde. Dar nici la gunoi nu o putem duce, pentru că dacă ne prinde de la primărie că o aruncăm pe câmp, ne amendează. Am sunat peste tot, nu se cumpără.”.
Nu aceasta este soluția. Doresc să semnalez o oportunitate majoră pentru fermierii din România: utilizarea lânii în construcții.
Lâna, în special cea de calitate inferioară (care nu poate fi utilizată în industria textilă), are un potențial economic semnificativ în sectorul construcțiilor.
Aceasta poate fi folosită ca:
1) material termoizolant natural (pentru pereți, acoperișuri, mansarde);
2) izolație fonică;
3) material ecologic cu amprentă redusă de carbon;
4) produs biodegradabil, fără impact negativ asupra mediului.
Avantajele lânii în construcții sunt următoarele:
1) reglează umiditatea (lâna respiră natural);
2) nu produce condens;
3) are rezistență bună la foc ;
4) contribuie la eficiență energetică.
În multe state europene, lâna este deja integrată în industria materialelor de construcții ecologice, ea fiind utilizată sub formă de: panouri, saltele izolatoare sau materiale compozite.
Trebuie știut de asemenea că lâna este bună ca fertilizant și ea poate fi valorificată și în acest fel. Lâna conține în mod natural: azot (N),care este esențial pentru creșterea plantelor, keratină care este o proteină care se descompune lent, precum și microelemente utile solului. Lâna acționează ca un fertilizant cu eliberare lentă, ea descompunându-se treptat (între 3 și 12 luni), eliberând nutrienți constant, și îmbunătățind structura solului, fiind foarte bună în a reține apa (lâna poate absorbi și de 3-4 ori greutatea proprie).
În ceea ce privește activitatea instituțiilor din România, trebuie remarcat faptul că Ministerul Agriculturii a dezvoltat deja programe similare pentru alte produse agricole.
De exemplu, prin programe oficiale au fost finanțate centre de colectare și prelucrare pentru fructe, plante medicinale sau lapte, în special în zonele montane.
Aceste programe demonstrează că statul, după presiuni multiple, recunoaște importanța: colectării organizate, reducerii pierderilor din producție și a creării de lanțuri de valorificare, în anumite domenii.
Un model funcțional există deja și în alte sectoare agricole, inclusiv prin inițiative de colectare a surplusului de produse, unde producția este preluată direct de la fermieri și reintegrată în circuitul economic, evitând astfel pierderile .
În aceste condiții solicităm Ministerului Agriculturii să dezvolte un sistem național de colectare a lânii, similar celor existente pentru fructe, legume sau lapte, care să includă:
1) centre regionale de colectare;
2) logistică autorizată pentru transport;
3) unități de sortare și prelucrare;
4) integrarea în lanțuri economice (textile, izolații, fertilizanți).
Un astfel de sistem ar permite:
1) respectarea legislației europene privind trasabilitatea;
2) reducerea abandonului;
3) valorificarea economică a lânii;
4) crearea de locuri de muncă în mediul rural.
Dincolo de problema specifică a lânii, există probleme în ceea ce privește exportul ovinelor. În urma unui focar de Pestă a Micilor Rumegătoare în județul Mureș, Comisia Europeană a suspendat exporturile către statele terțe și a introdus restricții privind circulația animalelor.
Cu această ocazie a solicitării rezolvării problemei lânii, solicităm Ministerului Agriculturii precum și ANSVA, având în vedere că România este lider european la exportul de ovine să aibă noi discuții cu reprezentanții DG SANTE pentru identificarea unei soluții care să permită reluarea comerțului internațional, astfel încât exporturile să reluate cel târziu în luna septembrie, asa cum Președintele ANSVSA și-a asumat prin declarații publice. Subsemnata am facut nenumărate demersuri la nivelul Comisiei Europene pentru reluarea exportului, și fac în continuare, dar și Statul român trebuie să se implice. Vă reamintesc că anul trecut am facut demersuri pentru oprirea uciderii oilor și am reușit acest lucru, după discuțiile avute cu Comisarul pentru agricultura si sesizări la ceilalți comisari implicați.
Av. Europarlamentar Diana Iovanovici-Șoșoacă
Președintele Partidului S.O.S România
Fii primul care comentează