Sărbătorim ceea ce nu avem, deși nu ne împiedică nimeni să o trăim din plin.
De Ziua Libertății Presei, avem publicații, politicieni și ong-uri care cer cu insistență interzicerea unor canale media sau a unor demersuri jurnalistice.
De Ziua Libertății Presei, cetățeanul este folosit ca număr și potențial cumpărător, iar exprimarea în mass-media este direcționată dominant în interesul politicienilor și al statelor, nu al cetățenilor.
Cu același prilej, o mare parte din cei care lucrează în domeniu socot libertatea presei doar un drept de a scrie ce vor, fără nici o regulă, fără norme morale și fără control profesional.
De Ziua Libertății Presei, în România presa a devenit mai mult o formă divertisment. Când încearcă să fie câine de pază al societății, este mai mult un procuror de tip proletcultist sau un acuzator al acesteia.
De Ziua Libertății Presei, România are doar organizații pe măsura mediocrității din exprimare. Una nefuncțională, cu un președinte necunoscut, alta devenită mijloc de majorare a pensiilor cu 50% pentru ziariștii retrași din activitate și, în sfârșit, mai nou, una care reunește infractori, patroni condamnați și comentatori de ocazie, lătrători la stele și cititori în frunze de scenarii politice și geo-strategice.
De Ziua Libertății Presei trăim doar cu libertatea mizelor mici.
Fii primul care comentează