Vor rămîne de pomină (adică în istorie!) vizitele lui Volodimir Zelenski la București și a lui Klaus Iohannis la Budapesta.
Volodimir Zelenski ne-a înfruntat la București cu o explicație bolmojită (ca să nu folosesc un alt cuvânt!) privind diferența inexistentă între limba română și limba moldoveană. Apoi, în plin război cu o mare putere, s-a temut să se adreseze Parlamentului României dintr-o frică bărbătească de gura Dianei Șoșoacă.
De pomină rămâne și vizita președintelui român la Budapesta. S-a dus să rezolve problemele unui parteneriat strategic care nu funcționează și s-a trezit într-o excursie cu caracter diplomatic, fiind lăsat să se întrețină cu o doamnă care nu contează nici măcar simbolic. Și ca să spună, tot pentru istorie, că „nu a înţeles argumentul Austriei, care a precizat că nu are nimic împotriva României şi Bulgariei, însă Spațiul Schengen nu funcţionează bine şi atunci ei se opun aderării acestor state”.
Klaus Iohannis a fost tratat ca un petiționar uitat la secretariat și ajutat să înțeleagă ce sentiment de penibil cumplit a trăit premierul Japoniei, evitat de premierul Mihai Tudose când a fost obligat să servească o plimbare la Muzeul Satului.
În același timp, gestul primului-ministru maghiar Viktor Orban, de a evita o întâlnire acceptată cu președintele României (dacă nu cumva este vorba de stângăcii cumplite ale MAE!), ne arată trăsăturile și hachițele unui adversar agresiv, vanitos și imprevizibil, care trebuie blocat pe termen nelimitat la spectacolul său anual de la Băile Tușnad.
Faptul că parteneriatul strategic cu Ungaria nu funcționează decât aparent trimite la o nevoie imperioasă de a-l rescrie!
În nepriceperea sa vizibilă, Klaus Iohannis visează să-l pornească, în vreme ce Victor Orban se pregătește de anularea lui.
Fii primul care comentează