Sau, mai bine zis, jobul la care acesta visează acum. După ce a eșuat în
toate celelalte tentative. Ultima fiind cea de senator, transformat în
președinte al Camerei Superioare și translatat la conducerea PNL în funcția
pe care a deținut-o anterior. Dar înainte de a face precizarea promisă, să
dezvolt premisa. Premisa este că domnul președinte Klaus Iohannis nu are
bani și este sfâșiat literalmente între dorința de a-și plăti datoriile pe care le
are la statul român și lipsa fondurilor din portofel, combinată și cu
incertitudinile legate de veniturile ulterioare.
Este în afara oricărei discuții că domnul Klaus Iohannis respectă și chiar
iubește statul de drept. Tocmai din acest motiv, la preluarea mandatului a
jurat fără să ezite pe Constituția României. Și, tot din respect față de statul
de drept, a încurajat de câte ori a fost cazul răfuiala procurorilor și apoi a
judecătorilor cu răufăcătorii neamului. A promovat întotdeauna și din tot
sufletul respectarea cu strictețe a legilor statului. Și a vorbit cu aplomb
despre statul de drept de câte ori a avut prilejul, chiar și în afara granițelor
României. Toate argumentele de mai sus pe mine unul m-au convins că
domnul Klaus Iohannis, dacă ar dispune de fondurile necesare, nu ar ezita
niciun moment să restituie statului român cei aproape 300.000 de euro
datorați și să-și exprime regretul, în mod public, că respectiva sumă nu
reprezintă decât o mică parte din ceea ce domnia sa, împreună cu soția, a
încasat pe nedrept în baza unui certificat fals de proprietate, pe care l-a
utilizat din poziția de primar atunci când a achiziționat prima locuință și a
declanșat boomul imobiliar din centrul Sibiului. El știe că dacă justiția nu ar
fi tergiversat lucrurile, dacă ancheta și procesul ar fi curs fără a fi
suspendate de statutul său de președinte, datoria față de statul român ar fi
putut fi restituită cu mulți ani în urmă. Ar face acest gest reparatoriu chiar
și acum, fără nicio ezitare, cu o singură condiție: să aibă banii necesari. Dar
banii nu mai sunt. S-au topit în fel și chip cu trecerea anilor.
Înțelegând că, la capătul celui de-al doilea mandat prezidențial, va trebui
totuși să plătească și temându-se ca nu care cumva să ajungă pentru fals și
uz de fals după gratii și să nu mai aibă posibilitatea să-și achite datoriile
față de statul care îi va da de mâncare pe gratis, Klaus Iohannis, pe bună
dreptate, s-a zbătut să obțină un job bine remunerat în străinătate, fie la
NATO, fie la Uniunea Europeană, fie în altă parte. Din păcate, nu i-a ieșit.
În aceste condiții, a făcut o ultimă tentativă prin care a vizat poziția de
președinte al Senatului, adică cea de al doilea om în stat, suficient de bine
remunerată, cu toate avantajele complementare pe care le implică, pentru
ca fie și în rate să poată restitui statului, adică cetățenilor României, cei
aproape 300.000 de euro datorați. În paranteză fie spus, el și-a dovedit
buna credință făcând eforturi să strângă ban cu ban și tocmai de aceea își
încasează în prezent și pensia pe care i-o datorează statul român pentru
munca sa de dascăl la Sibiu în România bine educată.
Nu-l va ajuta prea mult faptul că, rând pe rând, își înșurubează consilierii
de la Cotroceni în posturi bine plătite la stat, întrucât nu se așteaptă ca
aceștia să-i întoarcă favorurile sub formă de cotă parte din veniturile pe
care le vor încasa. Câteva detalii de ultimă oră mă pun pe gânduri și îmi
sugerează o cale de ieșire din încurcătură pe care ar putea-o accesa Klaus
Iohannis. Primul detaliu de acest fel este de dată foarte recentă. Și anume
dezvăluirea făcută de presă cum că, la Neptun, unde în prezent se desfată,
președintele Klaus Iohannis își împarte timpul prețios între partidele de
tenis și un proiect extrem de generos. Pe vastele terenuri de la Neptun,
într-un ritm contracronometru, ca un veritabil ctitor, el va reuși să creeze
trei terenuri de golf. Atenție: trei terenuri, nu un singur teren cu trei găuri.
Pe platoul unui post de televiziune, un reporter de investigație le-a indicat
amplasamentul și le-a desenat conturul. Am sau nu dreptul să-mi pun o
întrebare? Și anume în ce scop și-a suflecat el mânecile și trudește pentru
trei terenuri de golf la Neptun, în condițiile în care în scurt timp i se închide
definitiv sezonul prezidențial? Iar somptuoasa vilă de la Neptun nu îi
aparține, ci este, după cum se știe, administrată de RAAPPS și va fi utilizată
probabil de succesorul său la Cotroceni. Care, în niciuna dintre variantele
aflate în discuție, nu joacă golf. Un posibil răspuns ar fi putut fi dat de PSD,
dacă nu s-ar fi împotrivit legii cu dedicație, dacă i-ar fi facilitat lui Iohannis
o nouă ascensiune în calitate de senator și de președinte al Camerei
Superioare și dacă în viitor i-ar fi putut oferi posibilitatea de a deține
exclusivitatea utilizării vilei de la Neptun. La fel cum, grație PNL, dar și cu
acordul tacit al Guvernului României, RAAPPS este pe cale să finalizeze
lucrările la super-eleganta și super-costisitoarea vilă de la Bulevardul
Aviatorilor rezervată pentru actualul cuplu prezidențial. Ei bine acest detaliu
este al doilea element pe care îl am în vedere legat de intențiile lui Klaus
Iohannis de a obține un job care să-i permită să-și plătească datoriile la
stat. Nu care-cumva mai nou el vizează poziția de președinte al Regiei
Protocolului de Stat?
O asemenea funcție i-ar permite ca, dintr-o singură lovitură, să obțină tot
ce-și dorește. Nu doar vila de la Neptun. Ci oricât de multe locații de lux își
dorește. Existente în întreaga țară. Dar și posibilitatea de a-și desfășura în
fel și chip activitățile cu caracter sportiv și turistic. Și atenție: RAAPPS
dispune și de câteva ambarcațiuni, dar și de un elicopter cu care domnul
Klaus Iohannis se poate deplasa oriunde, inclusiv în capul pârtiilor de schi.
Iar la nevoie tot RAAPPS îi poate închiria sau chiar cumpăra o aeronavă.
Desigur, de lux.
Veniturile substanțiale astfel obținute, cu siguranță mai mari – nu neapărat
cele oficiale – decât cele conferite de poziția de secretar general NATO, i-ar
da posibilitatea lui Klaus Iohannis să-și dovedească până la capăt
atașamentul față de statul de drept și să-și plătească integral datoria la
ANAF, fără să mai aștepte ca instituția să-l execute silit.
Fii primul care comentează