Cei care îi bat obrazul lui Călin Georgescu pentru că nu a recunoscut niciodată statutul său de
ofițer acoperit greșesc. În măsura în care acesta este încă activ, recunoașterea ar însemna o
faptă penală, sancționată cu asprime de lege. Dar de ce a fost totuși lăsat din brațe? De ce
protectorii săi din umbră l-au abandonat? Și ce se va întâmpla cu succesorul acestuia? Oare
George Simion va fi lăsat să candideze?
Acest război la care a fost expus cetățeanul român, un război intern, necruțător, nu este altceva
decât rezultatul marelui război extern. În lupta care se duce pe plan mondial între conservatori
și progresiștii neomarxiști, între globaliști și suveraniști, între administrația lui Donald Trump și
rețeaua mondială a lui Soros, România s-a aflat în contratimp. Și încă se află. Continentul
european, în general, și această țară, în mod deosebit, se află încă la mâna progresiștilor
neomarxiști. Pentru aceștia, esențial este ca la vârful statului să fie instalat un om al lor,
indiferent cum se numește acesta. Călin Georgescu a fost ras din campania prezidențială
pentru că instalarea sa la Cotroceni ar fi debalansat echilibrul european controlat de globaliști.
Dar acesta este doar unul dintre motive.
Al doilea motiv este că acesta a avut lipsa de precauție de a anunța, în mod răspicat, care sunt
intențiile sale, cele pe care urma să le pună în operă după depunerea jurământului de
președinte. El urma să-i deposedeze pe potentații României de toate privilegiile politice și
financiare care le-au permis să devină stăpânii jocului, în mod oficial sau din umbră. Accesul
acestora la resursele politice și economice de tot felul urma să fie oprit, iar un președinte cu
posibilitățile conferite de Constituție putea să facă acest lucru imediat după ce ar fi generat o
schimbare la vârf la nivelul serviciilor secrete și al instituțiilor de forță.
Așa că el a fost lăsat din brațe până și de cei pe care i-a servit și i-a protejat, neatacându-i în
mod direct niciodată. Și mă refer explicit la puternicul serviciu secret al Armatei, instituția care
deține cele mai importante secrete legate de ofițerii încă activi, care au operat și operează la
nivel european și mondial.
Fără a intra în prea multe detalii, mă rezum la a scoate în evidență două aspecte: colosala
avere acumulată de șeful înzestrării, a cărui anchetare a fost declanșată nu de pe malurile
Dâmboviței, ci de peste ocean, un general care a acționat practic la vedere o perioadă
îndelungată, în buza războiului din Ucraina, operând uriașe sume de bani, unele livrate de
partenerul strategic. Al doilea aspect este cel legat de fraudarea fondurilor operative ale
serviciului secret al Armatei, sume uriașe de bani extrase în mod regulat în baza unor plăți
fictive către spioni fictivi, o fraudă documentată de Parchet, la capătul căreia însă, de-a dreptul
uluitor, principalul responsabil, un alt general, a scăpat cu o condamnare penală cu suspendare
și, atenție, fără a i se ridica gradele.
Cu certitudine, a contat faptul că în subordinea acestuia, în poziția de contabil, s-a aflat chiar
consoarta generalului cu patru stele Nicolae Ciucă, cel în atribuțiile căruia se afla și
coordonarea serviciului secret. Dar probabil că a fost mai mult decât atât, iar ce a mai fost și nu
știm încă se leagă tot de existența dosarelor pomenite la începutul acestei analize.
În momentul în care Călin Georgescu a anunțat că este decis ca, sub mandatul său
prezidențial, să-i decupleze de la butoane pe cei care taie și spânzură și conduc în mod
discreționar România, furând-o și vânzând-o la bucată, el și-a pus, literalmente, funia electorală
la gât.
Iată de ce liderul AUR, George Simion, în ciuda faptului că partidul pe care îl conduce a ocupat
locul doi în alegeri și ocupă prima poziție în cercetările de piață și, în ciuda faptului că, în
conformitate cu toate sondajele, ar urma să se claseze pe primul loc în alegerile prezidențiale,
ezită, probabil, până în ultima clipă, să-și anunțe decizia de a prelua ștafeta de la Călin
Georgescu. Și George Simion, la fel ca și Călin Georgescu, a repetat cu obstinație
angajamentul de a pune capăt devalizării țării. Prin urmare, și el și-a asumat același risc major
de a fi detonat de cei aflați, ostentativ sau discret, la putere.
Deși, în ceea ce-l privește pe George Simion, au fost identificate mai puține conexiuni de natură
să fie transformate în pretexte pentru blocarea candidaturii sale și, deși o serie întreagă de
acuzații care i s-au adus de-a lungul timpului s-au dovedit deja a fi incorecte și, prin urmare, nu
mai sunt deloc credibile, eu cred că nici liderul AUR nu va fi lăsat să participe la cursa
prezidențială.
Fii primul care comentează