În acest fel aș putea defini una dintre cele mai ample demonstrații care au
avut loc în România, începând de la căderea comunismului și care în mod
cert a fost dedicată apărării democrației împotriva celor care țin cu dinții de
putere și sunt capabili să facă orice pentru a o păstra. Istoricii îi numesc pe
cei care se cramponează de privilegii reacționari. A fost un protest pe cât
de ferm, pe atât de pașnic, dacă facem abstracție de câteva excese, unele
ale forțelor de ordine, altele ale demonstranților. A fost cea de-a doua
lecție pe care au primit-o reprezentanții partidelor care au guvernat timp de
35 de ani România și, firește, fostul președinte timp de zece ani al acestui
stat, care s-a baricadat în Palatul Cotroceni, transformat în agenție de
turism, și refuză să îl părăsească. Ce am aflat și ce am învățat ieri?
Am aflat că, pentru a face pe placul puterii, forțele de ordine au mimat
faptul că intervin în mod energic pentru a preveni violențele. De fapt, așa-
numitele grupuri violente, despre care reporteri ai unor televiziuni afirmau
că se pregătesc intens pentru a transforma manifestația de protest într-o
debandadă și chiar într-un carnagiu, s-au dovedit a fi practic inexistente.
Fără vreo legătură între ele, au fost reținute unele elemente, pe motiv că
dețineau arme albe, fapt interzis de lege, sau pe motiv că aveau asupra lor
sume mai mari de bani în euro, fapt permis de lege, reținerea acestora din
urmă fiind un abuz. Tot abuziv a fost reținut și Horațiu Potra, pur și simplu
pe motiv că era cine era, împreună însă cu fiul său care, în mod ilegal și
fără știința tatălui, care de altfel l-a și mustrat sever, avea asupra lui un
baston telescopic. Și cam asta a fost tot. De cealaltă parte a baricadei însă,
în mod nedemn, unii dintre manifestanți i-au agresat verbal și chiar fizic pe
câțiva jurnaliști ai unor televiziuni care au lansat fel de fel de informații
calomnioase la adresa demonstranților și liderilor acestora. Și, pe bună
dreptate, George Simion i-a mustrat pe cei care i-au agresat pe jurnaliști.
Cu cele două observații de mai sus, avem, cum precizam la început, de-a
face cu una dintre cele mai ample manifestații desfășurate simultan în
București, în țară și peste hotare și dedicată exclusiv apărării valorilor
democratice. Sloganul „Turul doi, înapoi”, care a devenit un leitmotiv al
mișcărilor de protest, sintetizează dorința expresă a manifestanților de a
apăra cea mai importantă valoare democratică, dreptul de a vota și dreptul
de a fi votat. Este vorba până la urmă de nouă milioane de voturi anulate
în mod abuziv printr-o lovitură de stat, voturi de care au beneficiat nu doar
Călin Georgescu, ci și toți ceilalți competitori ai primului tur de scrutin, la
care se adaugă și voturile din străinătate acordate în cel de-al doilea tur de
scrutin. Tot ieri am consemnat depunerea la Parchet a unor plângeri penale
făcute de mai mulți cetățeni de către avocata Graziela Bârlă împotriva celor
nouă reprezentanți ai Curții Constituționale a României. Plângerile penale
se bazează pe un articol din Codul penal care vizează în mod expres
infracțiunile multiple pe care le pot săvârși în exercițiul funcțiunii acești
reprezentanți, în număr de nouă, ai Curții Constituționale a României. Nu
știm cum se va finaliza acest demers, dar până una alta el demonstrează în
mod cât se poate de bine argumentat că reprezentanții CCR nu se plasează
undeva deasupra statului, lângă Dumnezeu, ci pot fi cercetați, judecați și
condamnați, la fel ca orice persoane care încalcă legea și le creează
prejudicii semenilor lor.
Un element frapant, șocant chiar, este faptul că după zile întregi de
proteste, după ce nu numai în presa din țară, ci și în presa din străinătate
au apărut referiri insistente la lovitura de stat pusă la cale în România de
Klaus Iohannis împreună cu cei nouă de la CCR și cu complicitatea
conducerii unor partide politice, care se cramponează de păstrarea unor
privilegii, și nici măcar în timpul manifestației de ieri, nici președintele Klaus
Iohannis, nici premierul României, Marcel Ciolacu, și nici vreun alt demnitar
al statului ori al Parlamentului României sau vreunul dintre conducătorii
partidelor care guvernează nu s-au deranjat să facă un gest democratic
elementar. Și de bun simț. Să stea de vorbă cu demonstranții. Sau măcar
să facă o declarație publică prin care să-și exprime un punct de vedere
rezonabil sau, în ultimă instanță, un punct de vedere nerezonabil. Acest
comportament disprețuitor al celor care dețin puterea îi descalifică pe
fiecare în parte. Și pe toți împreună.
Le atrag tuturor atenția că avem de-a face cu un curs ireversibil al reacției
publice, care va determina într-un mod decisiv și evenimentele care
urmează. Vinovații au primit o primă lecție morală, politică și electorală la
alegerile prezidențiale pe care le-au pierdut cu brio, dar și la alegerile
parlamentare, unde fiecare dintre partidele care ne conduc a obținut cel
mai mic scor din istorie. Protestele care au culminat cu cele de ieri
constituie o a doua lecție și o a doua palmă pe obrazul acestora. Dacă mai
este necesară o a treia lecție, atunci autorii loviturii de stat să refuze să
admită reluarea turului doi, de acolo de unde a fost întrerupt, și să reia
ambele tururi la prezidențiale, așa cum preconizează Guvernul. Și vor afla
la sfârșit care este rezultatul.
Fii primul care comentează