Trump, campanie pe gratis

O campanie electorală pentru alegerile prezidențiale se ridică în Statele Unite la costuri de zeci de miliarde de dolari. Acești bani sunt furnizați candidaților de către sponsori. Sponsorii mizează pe victoria candidatului pe care-l susțin și se așteaptă să fie răsplătiți cum se cuvine, după ce acesta se instalează la Casa Albă. Pentru prima dată în istoria Statelor Unite, situația se poate schimba radical.

Cele patru procese deschise împotriva lui Donald Trump, cu zeci de capete de acuzare și cu perspectiva unor proceduri accelerate, care să genereze verdicte înainte de finalul mandatului lui Biden, au drept consecință o îndepărtare vizibilă a celor mai importanți dintre sponsorii potențiali. Sunt două provocări majore și în același timp două întrebări care ar trebui să primescă un răspuns: unu, dacă Donald Trump ar putea sau nu să fie condamnat definitiv până la alegerile propriu-zise, ajungând astfel după gratii și, doi, dacă aflat sau nu după gratii și în absența celor mai semnificativi sponsori, el ar mai putea câștiga un nou mandat.

În conformitate cu Constituția Statelor Unite, votul acordat de cetățeni are o greutate mai mare decât verdictul dat de judecători. Consecința este că orice persoană care se confruntă cu alegerile are teoretic șansa de a câștiga chiar și în condițiile în care este condamnat penal pentru una sau mai multe infracțiuni și, în timpul campaniei electorale, se află după gratii. Acest lucru este cunoscut cât se poate de bine și de către adversarii lui Donald Trump. Motivul pentru care aceștia apasă pe pedala de accelerație, străduindu-se să obțină o condamnare înainte de data alegerilor prezidențiale, este strict legat de interesul de a-i îndepărta pe potențialii sponsori. Înainte de a intra în detalii, mai trebuie precizat și faptul că, indiferent de condamnarea care ar putea fi obținută împotriva sa, dacă va fi ales, Donald Trump iese imediat de după gratii, merge de îndată în fața Congresului pentru a depune jurământul și apoi se instalează la Casa Albă, iar primul decret pe care urmează să-l semneze este cel prin care se autograțiază. Dar are mijloacele necesare pentru a obține o victorie în campania electorală, în condițiile în care cei mai mulți și cei mai relevanți sponsori ai săi se retrag din cursă? Ajungem așadar la cea de-a doua provocare căreia trebuie să-i dăm un răspuns.

În mod cert, bătălia pentru îndepărarea sponsorilor va fi total sau parțial câștigată de tabăra democrată. Știu și sponsorii, la fel cum știm și noi, că democrații care-l promovează pe Joe Biden au reușit să pună mâna pe cele mai importante poziții cheie din procuratură și din sistemul judecătoresc. Mai degrabă trece un elefant prin ochiul unui ac de cusut, decât Donald Trump prin furcile caudine ale justiției. Se întâmplă însă un fenomen pe care adversarii săi nu l-au putut lua în calcul. Și chiar dacă l-ar lua în calcul, nu au nicio soluție. Uriașul scandal generat de procesele penale îndreptate împotriva lui Donald Trump îl împiedică într-adevăr pe acesta să utilizeze sponsorizări în valoare de zeci de miliarde de dolari și nici averea lui nu este suficientă în cazul în care decide să o sacrifice pentru a-și sponsoriza campania. Dar unde se duc de fapt acești bani din donațiile care, în cazul lui, vor fi dramatic diminuate? Se duc în publicitate electorală. Se duc către presă. Astfel încât candidatul să fie invitat cât mai des posibil în platourile celor mai importante televiziuni de știri, iar informațiile despre el să fie atât de numeroase și atât de percutante, încât să scurtcircuiteze efectiv opinia publică. Respectiv masa alegătorilor. Ei bine, surpriza în aceste campanii electorale care urmează, cea pentru parțiale și campania finală, este că uriașele scandaluri generate de anchetele la care este supus Donald Trump, împreună cu cei mai apropiați foști sau actuali colaboratori ai acestuia, îi creează zi de zi în presa scrisă și audiovizuală o formidabilă vizibilitate. Care este gratuită. Pentru orice canal de știri, informațiile despre Donald Trump, care curg ceas de ceas, încărcate de senzațional, sunt de nerefuzat. Pentru a înțelege acest fenomen, să ne reamintim că, la o scară desigur mult mai mică, Traian Băsescu, înjurat fiind de toată lumea, a reușit atât în prima, cât și în cea de-a doua campanie pentru Cotroceni să lanseze în spațiul public informații atât de percutante și acuzații atât de grave împotriva adversarilor săi, încât jurnaliștii nu au avut încotro, le-au preluat și le-au difuzat. Păstrând proporțiile, situația se repetă și în cazul lui Donald Trump.

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*