Mega-circul electoral egal mascarada prezidențială

Mega-circul electoral egal mascarada prezidențială
S-a intrat în linie dreaptă. Au mai rămas puține zile până când cetățenii se
vor prezenta la urne. Cei care se vor prezenta. Pentru că mulți, suspect de
mulți, declară cu sinceritate că încă nu s-au decis. Dacă să o facă, cu cine
să o facă. În mod normal, în această perioadă ar trebui să aibă loc
dezbateri adevărate. În schimb, ne sunt prezentate în serie spectacole de
circ, în care rolul principal îl joacă, pe rând, candidații. Cu ce ne vom alege?
Atunci când substanța lipsește, ambalajul devine din ce în ce mai
impresionant. Am asistat ieri la un asemenea mega-spectacol, lipsit însă de
orice conținut cât de cât edificator în aceea ce privește așteptările pe care
le-am putea avea de la unul dintre candidați. A fost spectacolul consacrat
generalului cu patru stele Nicolae Ciucă și desfășurat în clădirea
Parlamentului, în prezența unei asistențe numeroase, alcătuită din
susținătorii săi. Ziariști cunoscuți și apreciați ai unuia dintre cele mai
importante posturi de televiziune l-au bombardat pe general cu serii mai
scurte sau mai lungi de întrebări, timp de două ore. Am stat cu pixul în
mână și m-am străduit să iau notițe. Să rețin tot ceea ce urma să fie
interesant și relevant. Pagina de hârtie a rămas însă goală.
Pot merge atât de departe încât să înțeleg de ce candidații și-au prezentat
programul prezidențial atât de târziu. De ce aceiași candidați aflați în
fruntea unor partide care au guvernat și urmează să guverneze nu au
prezentat până în acest moment programe politice ale Executivului din care
vor face parte sau vor încerca să facă parte. Deși îmi vine greu, pot să
înțeleg de ce programele prezidențiale au venit cu mare întârziere, în
ceasul al doisprezecelea, în timp ce angajamentele guvernamentale nu au
venit deloc. Se întâmplă pentru că România funcționează cumva pe pilot
automat. În aceste condiții, programele naționale trec pe un loc secund și
nu mai au niciun rost, de vreme ce prioritare sunt cele de la nivel
european, dictate de birocrații de la Bruxelles. Mai există însă și o altă
explicație posibilă. Candidații nu au nimic în cap. Și, în aceste condiții, ei și
staff-urile acestora preferă să nu se dea pe gheață în maniera în care a
făcut-o deja Elena Lasconi.
Ceea ce îmi este însă imposibil să pricep este de ce jurnaliști de prestigiu,
oameni cu o vastă experiență în domeniul politic, nu se pregătesc pentru a
declanșa în asemenea dezbateri analize asupra punctelor cu adevărat
vulnerabile ale candidaților. Cum de niciuna dintre întrebările care i-au fost
adresate lui Nicolae Ciucă ieri seară nu a vizat o serie întreagă de cheltuieli
nesăbuite sub pretextul modernizării armatei, cheltuieli unele extrem de

suspecte, în spatele cărora acesta s-a aflat cât timp a fost ministrul Apărării
și apoi premier al României. Cum de este posibil ca niciuna dintre întrebări
să nu pună accentul asupra unuia dintre cele mai rușinoase și scandaloase
episoade din istoria armatei române? Inventarea pur și simplu de către
capii serviciului secret, aflați fără excepție sub coordonarea lui Nicolae
Ciucă, a unor liste de spioni inexistenți, care vezi Doamne trebuiau plătiți și
care au și fost plătiți la greu în mod fictiv sute de mii de euro fiind astfel
însușiți ilegal de conducători ai instituției, unii dintre aceștia fiind anchetați,
judecați și condamnați. De ce nu l-a întrebat nimeni pe Nicolae Ciucă care
a fost rolul său în toată această afacere, ce răspundere are și cam cum a
jucat în această piesă soția sa, care era fix contabilul serviciului secret. De
ce a demisionat la scurt timp după izbucnirea scandalului penal și cum de
câteva luni mai târziu a revenit într-o înaltă funcție, devenind din plutonier
major colonel și retrăgându-se apoi la vatră cu o pensie nerușinată? Cum
de nimeni nu a pus aceste întrebări de bun simț, într-o dezbatere
programată să dureze două ore? Nici despre panourile de publicitate
electorală mascate în reclamă pentru o carte de doi lei și care au costat
milioane de euro din banii partidului condus de același Nicolae Ciucă nu s-a
interesat nimeni.
Iar lista întrebărilor incomode, dar obligatorii într-o competiție de o
asemenea importanță nu se sfârșește, firește, aici. În mod normal,
candidații trebuie supuși unui tir de să le sară capacele, pentru ca în final
cetățenii să știe cu cine au de a face. Ca să nu mai vorbesc de absența
până în acest moment a confruntărilor directe dintre prezidențiabili.

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*