Toată presa autohtonă a scris despre vizita lui Jill Biden în România. E drept, nu mai sus de nivelul presei pentru coafeze din coloniile franceze. Parcurgînd relatările și comentariile, mai toate consacrate exclusiv comparării toaletelor afișate de cele două femei (de vîrstă mai mult decît respectabilă!). Ai fi putut jura că Prima Doamnă a Americii a călătorit ore întregi cu avionul numai și numai pentru a-și pune o rochie la București. Despre teatralitatea electorală a doamnei Biden, uneori potrivită persoanei sale ca rochia de seară unui prepeleac – inutil să mai adaug celor zise în Jurnalul meu video. Dacă aș fi la rubrica Gîndurile lui Cristoiu, unde trebuie să gîndești și nu să zîmbești, aș spune că multe dintre secvențe – cea în care distinsa doamnă a lucrat ca angajată la cantina militarilor americani de la Kogălniceanu, sau cea în care a ținut-o de mînă pe Carmen Iohannis, după ce echipa de imagine i-a zis că și soțul, Klaus Iohannis, face asta și ei îi place – întăresc adevărul că pentru persoanele publice de azi important nu e să faci, ci să pozezi. Pe vremuri, cînd fotograful vîra capul sub un soi de cearșaf, pozatul trebuia să facă frumos deștelor pocnite ale meșterului. Acum pozatul trebuie să facă frumos telefoanelor mobile.
Sosirea lui Jill Biden a fost un prilej, pentru noi, plătitorii de taxe și impozite, de a ne aminti că președintele Klaus Iohannis are o soție. Dat fiind că România n-are instituția Primei Doamne – spre disperarea presei de chiloțăreală – putem defini funcția lui Carmen Iohannis drept cea de Primă soție. Nu zicem astfel că președintele ar avea la dispoziție mai multe soții, puse sub semnul Haremului, Carmen Iohannis, fiind Prima dintre soții. Zicem astfel pentru a semnala că printre soțiile românilor Carmen Iohannis e Prima.
Chiar din debutul Președinției, pe cît de lungi pe atît de prisos, a lui Klaus Iohannis, Carmen Iohannis a fost pentru presa miluită, cea care trăiește din bacșișul Stăpînei zise Puterea, mană cerească. Klaus Iohannis, care se crede unsul lui Dumnezeu pe pămînt mioritic fie și pentru că tace și nu face, s-a dovedit insensibil la lins pe cele două părți ale organului folosit la fotoliul prezidențial. Sunetele de tamburine venite dinspre presa noastră, tranformată în cadînă mișcătoare din buric, i-au trecut pe lîngă ureche. Și atunci băieții s-au reorientat către Prima Soție a Primul Soț al țării: Carmen Iohannis.
Un volum intitulat În halat și papuci, publicat de revista Încotro în 1933 dezvăluie un fel original de a-l mitui pe Nicolae Iorga după ce acesta ajunsese premier. Marelui savant nu-i făcea cu ochiul paraua. Era insensibil la laude privind activitatea sa ca politician sau chiar ca istoric. Atît ca politician, cît și ca istoric se credea suficient de genial (lui Iorga nu-i ajungea mîngîierea de genial pur și simplu, el era cel mai genial dintre geniali). Avea însă o slăbiciune. Se temea că nu-i atît de mare dramaturg. Firește că nu era nici măcar dramaturg, el însă se pretindea, drept pentru care așternea piese pe hîrtie, pentru care se dădea în vînt să fie jucate. Șmecherii s-au prins de slăbiciunea asta. Astfel că potrivit volumului, dacă unii îi promiteau punerea în scenă a unei piese de a sa la Național, alții, precum Constantin Argetoianu, îi garantau succesul de public al pieselor sale:
„Dar foarte puţini oameni politici au priceput că a juca o piesă de d. Iorga nu este destul: trebuie să-i asiguri şi succesul. Cel dintîi om care a înţeles aceasta, a fost d. Argetoianu, care, cu ocazia reprezentării piesei «Sarmaă, amicul poporului» la Teatrul Popular, a dat ordin d-lui D.R. Ioaniţescu, pe atunci argetoianist, să aducă la premieră, pe căprării, toate secţiile electorale din Ilfov şi Vlaşca. A fost o seară triumfală. O seară de mică artă, dar de mare lecţie politică. Printre aplauze, se auzeau strigăte: «Trăiască d. Iorga, trăiască partidul naţional». Dar actualul prim ministru nu le discerna.
Fericit, în loja d-sale, se lăsa agreabil legănat în iluzia că omagiile se adresează slujitorului Thaliei. Şi a rămas pînă la sfîrşitul manifestaţiei, încîntat, vesel, exuberant, suflet de copil, suflet de artist.”
Așa și cu Prima Soție a României.
La scurt timp după cea devenit din soție pur și simplu Primă Soție, Carmen Iohannis s-a dovedit insensibilă la lingușelile plăcute intelectualelor: ce deșteaptă sunteți! vorbiți o engleză pentru care v-ar invidia însuși Marele Will! aveți talent (șmecheria asta a adus multor scriitori, cu Alecsandri în frunte, parale frumoase de la Regina Elisabeta, care se credea mare scriitoare). A mărturisit în schimb o mare aplecare spre vorbele dulci despre cum se îmbrăca, despre cum arăta, gen Vai ce bine vă stă! sau Vai ce tînără păreți! Nu-i așa că aveți 18 ani? Cum aveți deja 62 de ani? Și eu care credeam că aveți doar 18, așa de tînără arătați! De cum s-au prins de asta, lăutarii din presă au început a o cînta pe Klaus Iohannis pentru ceea ce ei au numit Felul splendid în care se îmbracă. Și nu în sine, ci prin raportare la alte Prime soții din Europa și din Lume. Mergea Klaus Iohannis legănîndu-se în pantofi ca o șalupă pe fundul de lemn la o întîlnire cu un cuplu prezidențial sau regal, însoțit de Carmen Iohannis trăgînd rafale din tocuri? De îndată presa de pe Dîmbovița și de pe alte rîuri dulci prin poluare trîntea titluri precum Carmen Iohannis a surclasat-o pe Regina Spaniei. Nu conta că uneori întîlnita era un top model și mai ales o femeie tînără. Profesoara și seniora Carmen Iohannis îi dădea șah mat. Cei care o vedeau pe viu sau pe facebook nu-și putea reprima un suspin de admirație față de cea alintată deja drept Răvășitoarea.
De unde și pînă unde orientarea spre cîntarea lui Carmen Iohannis, altfel o profesoară de provincie din toate punctele de vedere, intelectual, fizic, comportamental?
Din calcul tipic moldo-valah că o nevastă, la o adică, are căi de influențare a soțului interzise miniștrilor, consilierilor și chiar amicilor soțului. Ca de exemplu, cea a iatacului. Și dacă soțul e indiferent la lingușiri, de ce nu i s-ar intra pe sub piele prin nevastă.
Din nenorocire, în ultima vreme lăutarilor din presă li s-au redus prilejurile de a-l mitui pe Klaus Iohannis prin Carmen Iohannis. Aparițiile publice împreună cu o altă Primă Soție au fost rare.
Vizita lui Jill Biden a fost mană cerească pentru presa care jinduia după un nou prilej de a-i pune la picioarele ieșind din fusta scurtă lui Carmen Iohannis omagiile de curtezan cănit!
Mai întîi, pentru că Înalt Întîlnita e nițel mai în vîrstă decît Carmen Iohannis. N-a fost prea mare efortul de a-i ridica în slăvi Primei Soții prospețimea.
Apoi, pentru că Priama Soție a venit la întîlnire îmbrăcată. Și dacă a venit îmbrăcată însemna că avea pe ea o rochie. Prilej infinit de a-i înălța rochiei (înflorate) poeme în proză.
Din nenorocire, la școala vizitată, Jill Biden a vorbit mult mai puțin decît Carmen Iohannis. Trubadurii din presă n-au avut ocazia de a scrie că Prima soție vorbește mult mai bine engleza decît Jill Biden.
„ARTICOL PRELUAT CU ACORDUL AUTORULUI DE PE SITE -UL CRISTOIUBLOG.RO”
Fii primul care comentează