Întoarcerea spre țară

– Bună ziua, Europa! sună mai bine decît „hello,Europa!”.

După visul plecatului la muncă, răscolește și începe să doară dorința întoarcerii acasă. Poporul european nu-i decît un basm politic, o ficțiune. Pentru noi, mai mult un țărm al făgăduinței idealizat din spatele sîrmei ghimpate. De aproape, arată altfel. Aceleași limbi, aceleași saluturi, același sex, alte reguli, tot dure, alte păcate, aceeași brînză, aceleași șervețele. Dracul îmbrăcat altfel.

Amintirile și obiceiurile de acasă nu se potrivesc cu fanteziile de laborator. Ni se duc odată cu părinții. Idealul românesc, la fel. Idealul european este ca o butaforie de paradă. Frumos, ispititor, utopic. Ceva în lucru.

Parlamentarii români plătiți boierește să joace rolul de actori în piesa statului federal european se întorc la sarmale și își descoperă condiția de figuranți. Vor puțin, pot puțin. Nu decid nimic. Diagnosticele, tratamentele și pastilele sunt tot europene! Norme, recomandări, convenții, tratate, finanțe europene. Și ceapa are standarde europene, ca și castravetele. Ca și porcul. Program spațial european, armată europeană, chei europene la dormitor și la școală, un fel de căutare între cîrpeli și aberații.

Ce merită și ce nu? Ce cîștigăm cu ghiveciul multicultural și ce pierdem? Cum apărăm limba română vorbind corect engleza, franceza, germana, italiana sau spaniola?
Pînă și mahării serviciilor secrete sunt colindați de clipe cu imaginea bunicilor mergînd prin apusul soarelui.
Casa noastră sau micul apartament cu numărul 27? Sau numai camera 28? Sau milioane de colibe?

Snobii și cîrnățarii închipuiți au obosit de atîtea călătorii prin locuri scumpe cu care să se laude. Am fost acolo, am văzut aia, am dormit acolo și am cumpărat aia!
Au fost trei decenii în care nimeni nu s-a bucurat de acasă. Ani de zile, mulți s-au întors numai de Crăciun și de Paști. Acum se înmulțesc întoarcerile în gînd și reveriile pe prispa restaurată.

Sondajele încep să arate un fel de drum al întoarcerii acasă. Timpul ne limpezește mintea. Bogăția de aiurea nu prea este pentru noi. Unii aleg să spele oglinzile de pe zgîrie nori decît să-și lucreze grădina. Războiul nu este al nostru. Ne-am depărtat de ale noastre, iar modelul de viață de import ne strînge. Maramă și ii contra tatuaj. Unii vor. Mulți, în nici un chip!

Deziluzia noastră politică nu-i decît fructul amar al neimplicării noastre, al aventurilor pe cont propriu.
Ca la război, ca la cutremur, ca la revoluție, ca la inundații, ca la pandemie ne încearcă un gînd.
Drumul spre casă.

„ARTICOL PRELUAT CU ACORDUL AUTORULUI DE PE SITE-UL COTIDIANUL.RO”