Edi Hellvig, fostul șef al SRI, cel despre care eu spun în ultimii 25 de ani că mi-ar fi amic, a comandat ieri securicilor din presă pe care-i coordonează niște pseudo-analize în care sunt etichetat din nou ca fiind „putinist”, „rusofil”, atacul fiind extins acum și asupra fiului meu, tânărul deputat Andrei Gușă, vrând astfel să-i facă probleme la început de carieră, dar și de nouă activitate politică în AUR. De bună seamă că atacurile au venit în urma analizei mele de ieri, unde am prezentat filiera Kondor Zoltan, acolo unde Hellvig joacă un rol important. Pe securicii jurnaliști nu-i pomenesc că nu merită, iar pe Hellvig nu-l contraatac, deoarece traversează o perioadă grea din viața sa; glumesc doar amar și o parafrazez pe Elena Ceaușescu, zicând: „Las’ să-l judece colegii lui securiști pentru faptele sale”.
Remarc astăzi faptul că, de vreo două săptămâni, s-a revenit la retorica din urmă cu trei ani, la debutul războiului ucrainean, când absolut orice părere ce nu era conformă propagandei oficializate de către Occidentul Colectiv era etichetată drept „rusofilă”, iar emitentul era considerat putinist. Ziceai că Zelenski și ai săi vor pierde războiul, nu era bine. Avertizai că UE intră în criză economică pe fondul efortului de război și a pierderii sursei de energie ieftină, erai amendat. Scriai că Ucraina desfășoară operațiuni sub steag fals, cu efectul ulterior de tip bumerang, erai pus la zid. În fine, demonstrai că efectul războiului va fi consolidarea axei Moscova-Beijing și decăderea Occidentului, nu te mai puteau spăla de ocări nici furtunile masive, și pot continua. Ei bine, împreună cu colegii din Clubul de Gândire GOLD, am afirmat, în mod argumentat, toate aceste elemente și atunci, în urmă cu trei ani; am publicat și două volume de analize, intitulate „Războiul din Ucraina”, și toți, fără excepție, am fost declarați ulterior „putiniști” sau „rusofili”, s-au desfășurat campanii de presă contra noastră, iar unii dintre noi am fost puși pe lista morții de către site-ul ucrainean Myrotvorets și nimeni din statul român nu ne-a apărat, ba dimpotrivă. Dar viața, rezultatele și consecințele războiului, ba chiar și retorica oficial-americană de după plecarea lui Biden au confirmat că noi am avut dreptate, că criza în care a ajuns azi Occidentul, inclusiv România, este ca urmare a acestui război, a cărui pace se putea negocia și semna încă din aprilie 2022, dar regimurile de putere occidentale, aflate sub tutela marelui capital financiar internațional, au împiedicat-o.
Spuneam, așadar, că în ultimele săptămâni s-a reluat această retorică prostească a războiului necesar cu Rusia, reinițiată pe axa Paris-Berlin, de către niște lideri marionetați, ca Macron sau Merz, susținută cel mai abitir în regiune de către state ca Moldova, care se află pe perfuzii și mai respiră cu o nară, sau ca România, aflată și ea pe buza prăpastiei crizei economice, condusă astăzi de către un lider de care a început să se râdă la modul planetar – s-ar putea să fie totuși cel mai caraghios șef de stat al momentului geopolitic. În plan global, situația este mult debalansată în favoarea axei de forță a BRICS+, anume Rusia-China, cu America lui Trump ce-a făcut un pas lateral inteligent spre neutralitate, respectiv cu UE, izolată geopolitic, într-un net dezavantaj de potențial militar comparativ cu cel al Rusiei, cu mari probleme economice curente, pe care le-ar putea rezolva în mod realist doar în circa 5 până la 8 ani, iar asta dacă UE s-ar apuca de azi de reformă, ceea ce nu e cazul deloc. Or, pe acest fond, cum să pot privi altfel decât îngrozit imaginea caricaturală de la Chișinău, cu cei doi, Nicușor și Maia, un fel de Tanda și Manda, ce declară război Rusiei, iar azi se duc de mânuță la Odessa ca să-l acompanieze pe celălalt lider de tip comic-tragic, Zelenski, și de acolo cei trei vor să-l sperie pe Putin. Și sunt îngrozit pentru că, în urma atacului ucrainean asupra triadei nucleare rusești, e limpede că războiul se va extinde și radicaliza, or în aceste condiții scad șansele României ca să mai fie protejată de atacurile armatei Rusiei, așa cum am avut norocul până acum. Iar idioții utili, e clar că și trădători, ce au influență la vârful statului român, cred că, dacă ne etichetează pe noi, pacifiștii, ca fiind „putiniști” sau „rusofili”, își rezolvă problemele în fața șefilor lor, ușor de asimilat la nivelul asasinilor economici internaționali. Cu această atitudine a lor, în scurt timp, li se vor comanda acțiuni și mai provocatoare la adresa Rusiei, cu repercusiuni cvasi-letale, și atunci să-i vedeți pe așa-zișii „lideri” ai noștri români cum se vor înghesui să facă stânga împrejur, numai că va fi prea târziu. România va fi deja prinsă în ghemul încâlcit al extinderii războiului, cu rol de proxy sinucigaș, după modelul tragic al vecinilor ucraineni.
Fii primul care comentează