Liderii politici ai Occidentului Colectiv au tăcut în mod asurzitor (dacă pot să glumesc amar) referitor la România, în ultimele trei luni, timp în care noi am ajuns exemplul negativ notoriu al spațiului așa-zis democratic. Niciun îndemn constructiv sau chiar acțiune coercitivă din partea acestora pentru ca treburile să se îndrepte cumva în România din punct de vedere al respectării legilor. (Pe Elon Musk și Emmanuel Macron nu-i pun la socoteală; primul nu e de băgat în seamă, s-a mai distrat și el pe platforma X scriind despre România, iar al doilea, președintele Franței, a acționat doar în mod oportunist și demonstrativ.) Rusia, în schimb, s-a activat puternic referitor la România, mai ales după ce a fost statuat și obiectivat în mod cert parteneriatul Putin-Trump. Acum două zile, Ministrul de Externe al Rusiei, Serghei Lavrov, a făcut o demonstrație ca la carte despre modul găunos în care acționează Occidentul atunci când e vorba despre apărarea valorilor democratice, descriind, însă, în mod precis România ca fiind un stat derapat, dar sugerând și că ar fi un cobai al Uniunii Europene. În plus, tot alaltăieri, Dimitri Peskov, omul ce prezintă public mesajele Kremlinului, a dat, cum se zice pe românește, cu barosul și a menționat, atenție, că, după eliminarea lui Călin Georgescu, alegerile prezidențiale din România vor oferi un rezultat nelegitim; deci Peskov sugerează clar că Rusia e posibil să nu recunoască alegerile românești.
Ar trebui discutat mult despre simbolistica și consecințele celor două declarații și au mai fost și altele, inclusiv cea a lui Medvedev. Aceste consecințe sunt multiple și importante. Deocamdată, doar consemnez că, în mod evident, Rusia, acum, ca nou partener strategic al SUA, se implică direct în jocul de putere românesc, semnalizând clar că de acum înainte îl va și arbitra; da, da, pentru că asta înseamnă ceea ce fac oficialii ruși și nu, nu vă grăbiți, prieteni goldiști, să ziceți că rușii au venit în sprijinul lui Călin Georgescu, pentru că vă asigur că a fost taman invers. În primul rând, aceste declarații ale lui Peskov, Lavreov și Medvedev, au venit doar după ce a fost clar că Georgescu Călin a fost eliminat, adică după decizia de duminică a BEC (foarte important asta). Apoi, vă reamintesc declarațiile șefului SVR, Serviciul de Informații Externe al Rusiei, ale experimentatului Serghei Narîșkin, care a permis un comunicat public ce consemna opinii similare cu ale lui Călin Georgescu despre Uniunea Europeană, susținând, practic, candidatul suveranist, fiind cumva solidari cu el, dar, de fapt, cu intenția clară a spionilor ruși de a-l împotmoli și mai rău pe Călin Georgescu, într-un moment în care acesta chiar se chinuia să demonstreze pro-americanismul său exclusiv. A fost, așa cum am spus, o operațiune otrăvită împotriva lui Georgescu a serviciilor secrete rusești, bineînțeles, cu acordul lui Putin. De ce? Pentru că acest comunicat public al SVR-ului a fost suficient ca să credibilizeze și mai mult pro-rusismul inventat al lui Călin Georgescu, dar care, acest pro-rusism, a fost bază solidă a acuzațiilor juridice și publice împotriva lui. Din acest motiv, susțin că rușii i-au dat un brânci lui Călin Georgescu, dar că acum, după ce eliminarea acestuia este definitivă, așa cum e evident acum că și-au dorit și rușii, și americanii, primii, adică rușii, se implică direct și public în politica românească și, atenție, repet, oamenii lui Putin o fac din poziția de parteneri de bază ai lui Trump și ai Statelor Unite ale Americii, stat, nu-i așa, care e și partenerul nostru strategic. În timp ce Trump tace și niciunul dintre oficialii săi de încredere n-a vizitat România în ultimele săptămâni, ocolind-o cu grijă, dar au vizitat tot ceea ce trebuie în rest, s-au comportat ca și în cazul unui consemn existent oamenii lui Trump. Și ce dovadă mai bună vreți, decât faptul că Trump Jr. a vizitat, ieri, doar Belgradul, iar Victor Ponta a fost obligat să zboare de la București la Belgrad pentru ca să se întâlnească cu fiul lui Trump și să-și facă poze utile în campania electorală. Nu vă e limpede, așadar, că se întâmplă ceea ce v-am anunțat în mod repetat încă din decembrie anul trecut, anume că Putin și Trump au așezat România pe masa de negociere dintre ei, dar rusul a căpătat deja dreptul de preempțiune în ceea ce ne privește? Din punct de vedere geopolitic, e chiar firesc să fie așa; nu mă poate contrazice nimeni. Între Rusia și SUA se discută controlul militar asupra Mării Negre a țărilor riverane și a zonei conexe, iar asta este ceva la care Trump este dispus să renunțe, însă în schimbul oferirii de alte avantaje geopolitice, spre exemplu, în Orientul Mijlociu; ați și văzut aceste lucruri.
Nu este loc azi să extind prea mult demonstrația, dar am zis în titlu și ceva despre „Putin și chemarea ortodoxiei”, deoarece cred că acesta va fi elementul nivelator din partea Rusiei în viitor (țineți minte: „elementul nivelator”), pentru țări ca: Serbia, Bulgaria, Grecia, Moldova, România. Prin 2007 am inițiat, studiat și lucrat la un proiect unificator, de tip civico-spiritual, pe care eu l-am denumit atunci „Internaționala Ortodoxă”; o să-l prezint din nou în următoarele zile. În România, fiind în plină formatare și dictatură a Statului Paralel, atunci, în 2007, m-am trezit faultat și demonizat în presa controlată de către Sistem. În schimb, din partea televiziunii de stat din Rusia, Rusia1, am avut parte de un interviu pe larg în prime-time, la principala lor emisiune de știri, și așa am priceput cât de important era proiectul „Internaționalei Ortodoxe” pentru Vladimir Putin. Ulterior, am observat cum anume l-a și dezvoltat și știu în detaliu, iar azi pot prognoza, în consecință, că pe această linie se vor dezvolta o parte din strategiile integratoare ale Rusiei în zona noastră în viitorul imediat. Și, ca să mă și mândresc la final (de, orgoliu de tip intelectual, nu pot renunța la el), mai spun și că acest proiect al „Internaționalei Ortodoxe”, pe care l-am gândit chiar eu, care poate să fie transformat în ceva similar, va fi implementat abia acum, după ce s-a acționat în mod activ în ultimii 10-12 ani conform preceptelor din „Geopolitica dezordinii”, un concept geopolitic pe care l-am lansat la București, în 2010; am lucrat la el și l-am gândit timp de vreo trei ani de zile. Și, în final, analizați, spre exemplu, cum vi se mai pare acum, după declarația și acțiunile rușilor, scenariul prezentat sâmbătă de către mine, conform căruia, printr-un acord Putin-Trump, să se ajungă la amânarea alegerilor din România din luna mai în luna octombrie. Ia stați și gândiți!
Fii primul care comentează