Nu credeam că o să mai trebuiască să scriu mult timp despre Dragoș Anastasiu. Ieșirea lui de pe scena puterii, prin demisie, a fost una lamentabilă, prin care și-a confirmat, în mod public, calitățile de mituitor, turnător, dar și de micinos. Era previzibil, deci, că, din dorința de a lăsa praful să se aștearnă peste dezvăluirile infamante ce-l privesc direct sau indirect, se va retrage o lungă perioadă din activități publice. Asta sugera, de altfel, și miorlăiala sa din finalul conferinței de presă. Cu sau fără lacrimi, Anastasiu apărea că își plânge de milă, regretându-și retragerea. Numai că, surpriză: Nicușor Dan nu vrea să-l lase dus de la vârful Guvernului Bolojan și refuză de vreo 8 zile să semneze decretul de eliberare din funcția de vicepremier. Iar asta nu e vreo toană din categoria celor specifice lui Nicușor Dan. În cazul său de președinte la început de mandat, devenit brusc și mai nepopular prin măsurile de tăiere pe care le girează, ar fi trebuit să scape de „cartoful fierbinte” numit Dragoș Anastasiu, în mod brusc și cât mai neobservat de presă, mai ales că dezvăluirile infamante despre Dragoș Anastasiu au curs pe bandă rulantă, inclusiv după demisia sa. Contractele cu statul ale partenerei sale de viață, legăturile cu alde Coldea, Felix Tătaru sau Nicu Gheară, prezumata calitate de agent acoperit al Germaniei, certificatul ORNISS pe care n-avea dreptul să-l primească, apariția publică în aceeași categorie de mituitor-turnător a Ministrului Transporturilor, Ciprian Șerban, sau a lui Adrian Sârbu, invocarea în legătură cu Anastasiu a numelui fostei șefe ANAF, ajunsă acum președinte al Curții de Conturi, Mirela Călugăreanu, substratul afacerilor sale localizate în zone periculoase, multe altele, toate ultramediatizate, l-au așezat pe Anastasiu în categoria nefrecventabililor fără speranță. Refuzul lui Nicușor Dan de a semna decretul, cu consecința aruncării din nou a lui Anastasiu în malaxorul dezbaterii publice, deci a anatemizării cu repetiție a guvernării, naște mai multe întrebări, dar fixează și concluzii.
Dacă Nicușor și ai săi ar fi atât de vicleni și porniți contra găștii lui Anastasiu, am putea considera că, amânându-i plecarea, cu consecința directă a unei noi maculări, vor să se asigure că Dragoș Anastasiu nu se mai poate întoarce curând în vreo funcție publică, mai ales că se speculează în presă că ar avea legături cu o presupusă avere ascunsă a actualui președinte. Dar nu pariez pe acest scenariu, posibil, de altfel. O altă miză e legată de grupul de voluntari ce au fost antamați să lucreze la așa-zisa „reformă”; știți deja că eu i-am categorisit ca fiind acoperiții serviciilor secrete din mediul de afaceri. Dacă Anastasiu pleacă brusc, atunci și acest grup se destramă, mai ales dacă reforma este preluată de Bolojan în mod direct, așa cum ne-a informat public. Bihoreanul nu are cheile și înțelegerea necesare spre a administra un grup de acoperiți, de aici și zvonul că Bolojan ar trebui să-l păstreze pe Anastasiu ca și consilier de stat, treabă pe care, dacă Bolojan o acceptă, e dus și el pe apa sâmbetei, adică pe calea unei ieșiri rapide din funcția de premier. Nu poți susține reforma și tăierile, având consilier de stat un mituitor, turnător, mincinos, dar probabil că „pădurile” nu sunt interesate de acest gen de scuză și insistă. Dar poate că explicația menținerii lui Dragoș Anastasiu în funcție e legată de Germania, poate și Austria, țări cu mari interese în România, al căror vector de influență era Dragoș Anastasiu în mod cert, iar dispariția sa de la vârful guvernului le nemulțumește, și poate că și Germania și Austria insistă ca acesta să rămână cu orice preț, într-o formulă pe care cuplul Nicușor-Bolojan trebuie să o găsească urgent, iar aceștia n-au soluție și atunci totul întârzie.
Mai am variante de întrebări retorice și posibile concluzii, dar mă opresc azi aici. Și mai spun: ei bine, m-am grăbit acum 8 zile atunci când am concluzionat că scandalul Anastasiu a scos la lumină mizeria încrengăturilor de la vârful statului român; se pare că a fost doar un preambul. Ce e cu adevărat interesant, abia urmează să constatăm, analizând motivele menținerii sale în funcție, sau poate, relocarea sa pe altă poziție la vârful statului român.
Fii primul care comentează