Progresiștii din lumea întreagă reacționează la ultimele declarații,
considerate incendiare, ale lui Donald Trump, afirmând că America a
încăput pe mâinile unui exaltat, ale unui personaj extrem de periculos
pentru Statele Unite și pentru pacea mondială. Dar și o bună parte a
susținătorilor acestuia încep să-și pună întrebarea dacă nu cumva au greșit
asigurându-i succesul în alegeri. Și unii, și alții îl compară pe Donald Trump
cu Vladimir Putin. În ceea ce mă privește, sunt mult mai rezervat și, în cele
ce urmează, voi explica de ce.
Amenințarea lui Donald Trump adresată teroriștilor Hamas cum că va face
prăpăd în rândul lor, dacă până la depunerea jurământului, adică până în
20 ianuarie, aceștia nu-i eliberează pe ostatici sau nu le înapoiază
israelienilor rămășițele trupești ale celor decedați, nu conține în sine nimic
senzațional, cu excepția faptului că Statele Unite s-ar putea implica în mod
direct, utilizându-și forța militară în Gaza. Ceea ce nu reprezintă o
escaladare, ci mai degrabă, prin rezultatul final al operațiunilor preconizate,
o dezescaladare a conflictului. Președintele ales al Statelor Unite vrea să
pună punct, pornind de aici, conflictului din Orientul Apropiat.
A creat surpriză poziția lui Donald Trump legată de Canada și Groenlanda,
pe care afirmă că intenționează să le încorporeze teritoriului Statelor Unite,
precum și amenințarea cu represalii de natură militară în cazul Panama. În
scurt timp, toate guvernele implicate au reacționat, inclusiv reprezentanții
Comisiei Uniunii Europene, arătându-se surprinși, indignați și revoltați de
poziția extrem de fermă adoptată de viitorul președinte al Statelor Unite.
Aparent, pe bună dreptate. În opinia mea însă, Donald Trump este în
primul și în primul rând, așa cum de altfel s-a dovedit și în primul său
mandat, un om de afaceri, un negociator, care își joacă interesele, care
acum coincid cu interesele Statelor Unite, extrem de ferm și extrem de dur.
Pune presiune, solicită mai mult decât i se cuvine, pentru a-și atinge
obiectivele. Joacă în forță. Așa cum de altfel s-a și autoprezentat în prima
sa carte, care a făcut înconjurul lumii.
Cazul Panama. 2% din comerțul mondial trece prin acest canal, construit
din fondurile Statelor Unite și cedat ulterior statului Panama. Interesul
Washingtonului este, firește, ca mărfurile transportate de navele Statelor
Unite să circule nestânjenite prin Canalul Panama. Dar o serie de informații,
contestate zilele trecute de autoritățile statului Panama, sugerează sau
atestă că această cale navigabilă ar fi în prezent gestionată de o companie
din China. Poate că nu este așa. Dar semnalul de alarmă tras de Donald
Trump nu este nici fals și nici în zadar. Guvernul Statelor Unite are indicii
temeinice asupra intențiilor Chinei de a controla această importantă cale
navigabilă. Iar Donald Trump reacționează și amenință, inclusiv cu presiuni
militare, în scopul de a preveni o asemenea situație. Și bine face.
Cazul Canada. Președintele ales al Statelor Unite insistă ca acest stat
extrem de întins ca suprafață să devină cel de-al 51-lea stat american. Iar
această solicitare este șocantă din două punct de vedere. În urma unor
cercetări de piață, doar 20 și ceva la sută dintre cetățeni canadieni doresc
acest lucru și atunci toată lumea se întreabă pe ce bază face o asemenea
cerere Donald Trump. Și, în al doilea rând, acesta vorbește despre
creșterea taxării mărfurilor canadiene, în condițiile în care cea mai mare
parte a exportului se duce în Statele Unite și despre non-taxare, în
condițiile în care Canada devine stat american. Sună a șantaj, nu? Părerea
mea e că nu. Părerea mea e că președintele ales al Statelor Unite, care a
anunțat de multă vreme intenția de a taxa într-o măsură mai mare toate
mărfurile care intră în Statele Unite, cele provenite din China, din Uniunea
Europeană sau din alte state, chiar are acest obiectiv. De altfel a și explicat
faptul că în felul acesta, pe de-o parte, intră mai mulți bani în Trezoreria
Statelor Unite, iar pe de altă parte un număr mare de companii, pentru a
evita suprataxarea, își vor muta pur și simplu afacerile în Statele Unite,
ceea ce ar crea și locuri de muncă suplimentare. Probabil că Donald Trump
nu mizează pe rezultatul unui referendum prin care populația să decidă
alipirea Canadei la Statele Unite. Dar în mod cert el îi previne pe canadieni,
în maniera sa abruptă de a se exprima, asupra faptului că taxele pentru
mărfurile acestora vor crește. Și ar putea astfel să determine companiile
canadiene să acționeze din timp, organizându-se astfel încât să-și mute
afacerile în Statele Unite.
Cazul Groenlanda. În ceea ce privește cea mai mare insulă din lume,
plasată între Europa și Statele Unite, Donald Trump nu ezită să se refere la
interesele geostrategice ale Washingtonului. În raport cu Federația Rusă.
Pe care pretinde că este gata să le protejeze inclusiv militar. Din nou
supralicitează. Și din nou știe că nu se poate aștepta ca pur și simplu un
teritoriu al Uniunii Europene să devină teritoriu american. Dar face presiuni,
pentru că sistemul de apărare al Statelor Unite preconizează dezvoltarea
bazei militare, pe care Statele Unite o deține în Groenlanda, într-o
asemenea măsură încât să crească capacitatea militară de apărare a
Washingtonului în eventualitatea unei agresiuni declanșată de Federația
Rusă. Din nou așadar el creează premisele unei negocieri pe care
intenționează să o facă în forță.
Ceea ce spune și face acum Donald Trump este neoficial, pentru că el încă
nu și-a preluat mandatul la Casa Albă și, evident, după 20 ianuarie, unele
dintre aceste declarații vor fi mai nuanțate. Cei care se tem că Donald
Trump ar putea deveni la fel de periculos și de agresiv ca și Vladimir Putin
ar trebui să-și amintească că este singurul președinte american care, într-
un întreg mandat, nu a declanșat niciun război, ci, dimpotrivă, a pus capăt
războiului din Afganistan, și că retragerea rușinoasă, transformată într-o
debandadă, care a creat numeroase traume, a fost făcută de Joe Biden la
începutul mandatului acestuia. Donald Trump nu numai că nu a declanșat
niciun război în care să angajeze armata Statelor Unite, dar a pledat
întotdeauna în forță și convingător pentru crearea condițiilor de pace și
cooperare în toate zonele aflate în litigiu. Sper că nu mă înșel!
Fii primul care comentează