Cine va lua pot-ul cel mai mare?

În analiza de ieri m-am referit la rațiunea și la șansa unui guvern de reconciliere națională. Astăzi, voi încerca să evaluez cine pierde și cine câștigă, ca efect al deciziei pe care trebuie să o ia, mai devreme sau mai târziu, Nicușor Dan. Toată demonstrația, întreg exercițiul de logică se va concentra asupra poziției pe care urmează să o adopte George Simion.

Pentru prima dată, Nicușor Dan nu mai ignoră spiritul și litera Constituției, nu-i mai cheamă pe liderii partidelor la simple taclale numite consultări neoficiale, nu mai face împreună cu aceștia jocuri de gleznă, ci organizează, începând chiar de la ora 9 dimineața, consultări în toată regula, la capătul cărora ar putea desemna un candidat de premier. Dacă nu cumva și această decizie va fi amânată.

Președintele numit a făcut în mod repetat două enunțuri esențiale. Primul se referă la așa-numitele „partide occidentale”, singurele îndreptățite, în opinia sa, să guverneze România în perioada următoare. Întrucât nu a renunțat la această afirmație și nici măcar nu a nuanțat-o, eu unul presupun că AUR este invitat la consultări, începând de la ora 10, după intervalul de timp rezervat PSD-ului, doar în mod formal, doar pentru ca personajul aflat la figurat în capul mesei de la Cotroceni să poată bifa toate partidele parlamentare, sugerând că și-a făcut datoria. Din punctul său de vedere însă, prezența AUR în următorul guvern este exclusă. Al doilea enunț făcut de Nicușor Dan nu reprezintă altceva decât o imposibilitate logică. Președintele numit afirmă că va încredința privilegiul de a forma viitorul guvern acelui partid și, respectiv, acelei persoane care demonstrează că poate strânge o majoritate parlamentară.

Cele două afirmații, deși se vor complementare, se bat în realitate cap în cap. Cum Dumnezeu ar putea fi creată o majoritate prin excluderea celui de-al doilea partid, AUR, ca pondere în Parlament? Chiar dacă cineva ar încerca să construiască, utilizându-și întreaga fantezie, o majoritate scremută fără AUR, aceasta ar fi extrem de efemeră și ar oferi mai multă instabilitate decât stabilitate. Să analizăm însă „problema AUR” nu din perspectiva președintelui numit, ci din cea a intereselor vizate de George Simion. Indiferent de poziția lipsită de echivoc, dar extrem de riscantă, adoptată de Nicușor Dan, interesul AUR nu este de a intra la guvernare, încercând să cârpească ceea ce partidele așa-zis „occidentale” au destrămat. Interesul AUR este să rămână în opoziție, să-și consolideze credibilitatea în rândul populației, să absoarbă cât mai mult electorat și, pe măsură ce noua coaliție va derapa, să-și poată organiza așa cum trebuie filialele locale. Ceea ce nu înseamnă însă că AUR nu poate juca un rol important în formarea viitorului guvern.

Afirmația de mai sus este aparent paradoxală. Cum ar putea AUR să joace un rol dacă refuză să intre la guvernare în aceeași măsură în care și președintele refuză să-l implice? Ieri am susținut o teză pe care o mențin și azi, și anume că singura soluție cât de cât viabilă, și nu pentru mult timp, este un guvern de reconciliere națională. Am explicat de ce este necesară o asemenea formulă și care sunt precedentele cele mai importante de asemenea guverne care au gestionat statele în perioade de răscruce. Există o modalitate prin care se poate ajunge la un guvern de reconciliere națională, fără AUR, dar care să poată aduna în Parlament numărul necesar de voturi pentru a putea funcționa în jurul unui premier mai degrabă tehnocrat decât politic. Totul depinde de acceptul AUR. De acordul în Parlament dat de acest partid, al cărui președinte a declarat că nu va vota și nu va susține un guvern din care AUR nu face parte. Dacă va fi identificată persoana potrivită pentru a aduna o echipă a noului executiv și a elabora un program de guvernare care să fie și pe placul suveraniștilor, presupun că AUR, deși va rămâne în opoziție, îi va da verde la votul în Parlament noului guvern. Un guvern care, afirmam și în ultimul editorial pe această temă și afirm și acum, poate scoate România din șanț, dar nu va avea o durată prea lungă, generând poate declanșarea alegerilor anticipate.

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*