Notă asupra ediției, întocmită de I. Oprișan pentru a justifica de ce a reeditat ediția princeps a Istoriei românilor din Dacia Traiană, capodopera lui Xenopol, nu m-a lămurit în privința ediției a III-a, scoasă de I. Vlădescu în 1925 la Cartea Românească. A. D. Xenopol a murit în 1920. I. Vlădescu descrie ediția a III-a ca fiind „revăzută de autor, îngrijită și ținută la curent de I. Vlădescu, docent de Istoria Românilor la Universitatea din București”. Cum adică? – am toate motivele să mă întreb – un autor mort a revăzut o ediție a cărții sale? Contrar părerii unanime, Google e un instrument inutil cînd vine vorba de adîncirea unei cercetări. Pentru interesul meu, cel puțin, de a ști care dintre edițiile lucrării Istoria Românilor din Dacia Traiană merită luată în seamă, apelul la Google se dovedește zadarnic.
Tot hîrtia mă salvează.
Știu că am în Bibliotecă, pe raftul cu Istoria României, primul volum din ediția tipărită de Cartea Românească. Ajuns acasă, noaptea tîrziu, înainte de a mă așeza la biroul de unde înregistrez Jurnalul meu video, înainte chiar de a mă descălța, cuminte, în hol, merg la raftul cu pricina și iau primul volum, pe care-l deschid așezîndu-l pe masa din sufragerie. Da, există o prefață a lui I. Vlădescu și una a lui A. D. Xenopol, la ediția a doua, din 1914. Înainte de a pica în somn, lungit în pat, le voi citi pe amîndouă. Textul lui I. Vlădescu mă lămurește o dată și pentru totdeauna:Poate părea îndrăzneață încercarea de a lua asupra-mi îngrijirea unei noui ediții a «Istoriei Românilor din Dacia Traiană» a lui Xenopol.
Este o muncă de cîțiva ani, de multă răbdare şi de îndelungată familiaritate cu materialul.
Cîteva cuvinte despre aceea ce am socotit că trebuie făcut. Autorul încă din 1913 revăzuse toate volumele, în număr de 14, cari duc povestirea trecutului nostru pînă la 1866, utilizînd «toate scrierile şi documentele publicate de la 1893 incoace». Revederea aceasta a fost socotită ca o «iniţiare fulgerătoare care inspiră respectul» (N. Iorga).
Primele 5 volume, pînă la 1600, au apărut sub îngrijirea sa încă din 1913-1914 în editura «C. Sfetea». Restul n-a mai putut fi continuat, din cauza boalei autorului şi apoi a evenimentelor, aduse de marele răsboiu.
Nu va trebui deci să se aştepte de la mine această revedere, adăugire şi îndreptare a operei lui Xenopol, fiindcă aceasta a fost făcută chiar de către autor.”
Așa cum scrie și A. D. Xenopol în prefața la ediția a II-a, după 20 de ani de la apariția primei ediții, a constatat, cum era și normal, apariția între timp a multor studii și izvoare de istorie, care i-au lipsit la vremea cînd a redactat prima ediție. Se impunea o revizuire a Istoriei din această perspectivă, chiar dacă, așa cum ține să arate autorul, noile descoperiri nu schimbă liniile fundamentale ale lucrării. Convins de asta – istoricul lucrează la o a doua ediție pentru care revede toate volumele cărții. A reușit să publice din noua ediție – a II-a, cea de la editura C. Sfetea – doar primele cinci volume, pînă la 1600. Ediția a treia, cea pe care o folosesc eu, e o ediție revăzută și adăugită de Xenopol. Din cele 14 volume, în ediția a doua au fost publicate doar cinci volume. I. Vlădescu are însă la dispoziție și celelalte 9 volume, pe care a lucrat istoricul. Ediția a treia nu face altceva decît redă manuscrisul revăzut de Xenopol. I. Vlădescu semnalează problema aducerii la zi a lucrării după scrierile apărute din 1914 pînă în 1925. Deoarece în privința Istoriei în ansamblu nici măcar Xenopol n-a adus mari modificări după 20 de ani de apariții de lucrări și izvoare, I. Vlădescu consideră c-ar fi fost o impietate să se apuce el să actualizeze cartea cu de la sine putere. Prin urmare I. Vlădescu procedează astfel:„Eu voi adăuga însă la sfîrşitul fiecărui volum, pentru fiecare capitol, o listă a lucrărilor noui cari tratează aceiaşi materie, dînd la cele mai însemnate, poate chiar la toate, rezultatul nou pe care ele îl aduc. Niciodată nu voiu căuta a discuta lucrurile noui propuse.
Caracterul pe care îl are opera lui Xenopol se opune la aceasta, şi publicul mare cetitor, n’ar găsi nici un interes în aceste discuții contradictorii.”
Despre a doua ediție, față de care a treia nu e altceva decît o reeditare, A.D. Xenopol scrie în Precuvîntare la ediția II:„Sînt acum 20 de ani, în 1893 am dat la lumină cea dintîiu înjghebare a istoriei depline a poporului român. În răstimpul cel destul de lung ce a trecut de la acea alcătuire pînă astăzi, studiile istorice şi mai ales publicarea documentelor, au luat un avînt foarte îmbucurător şi un mare număr de izvoare ce nu’mi erau cunoscute cînd am îndrăznit a scrie istoria neamului meu, au ieşit la lumină. Am băgat însă de samă că toată această mare bogăție nu schimbà decît foarte puțin liniile fundamentale ale înjghebărei mele şi slujià numai cît spre a îmbogăți materialul pe care se intemeià expunerea. Dealtfel, pătrunsesem adevărul prin o intuiţie istorică care suplinià adeseori dovezile pe care mă puteam întemeià, intuiţie acum adeverită prin izvoarele nou descoperite. Această fericită constatare m’a îndemnat a scoate o a doua ediție a Istoriei Românilor din Dacia Traiană pe care o înfăţişez publicului român, crezînd că fac o lucrare folositoare poporului meu. În loc de 6 volumuri cari şi aşà cum erau,alcătuiau corpuri greu de mînuit, am desfăcut întinderea expunerei în 14 volumuri, adăogînd şi domnia lui Cuza-Vodă apărute după 1893 şi voind a reduce prea marea întindere a volumurilor. Am înzestrat apoi lucrarea cu cîteva ilustrații luate pe cît s’a putut după chipurile şi rămăşiţele păstrate în monumentele vechi.
Istoria Românilor cuprinsă în aceste 14 volumuri este o lucrare ştiinţifică care nu lipseşte însă de a fi încălzită de focul sfînt al iubirei de țară şi neam decîteori s’a înfăţişat prilejul de a o face.”
Indiscutabil, ediția a III-a, care redă textul revizuit și adăugit de autor, trebuie să fie ediția ce trebuie luată în seamă azi. Ce l-o fi apucat pe I. Oprișan? Pe piață există și o ediție în 12 volume. Nici ea nu e ediția corespunzătoare.
Am putea spune că Istoria românilor din Dacia Traiană n-a fost reeditată în perioada postdecembristă.
Fii primul care comentează