Patriarhul Daniel plagiază prea mult în teza sa de doctorat Teologie și spiritualitate creștină / Raportul dintre ele și situația actuală (Episodul 1)

Patriarhul Daniel, pe vremea când era Dan Ilie Ciobotea, susține că a compus o teză de doctorat în doi ani, teza în română avea vreo 465 de pagini și în varianta franceză vreo 200 de pagini.

În 45 de ani, adică din 1978 până în 2023, Dan Ilie Ciobotea s-a abținut să mai scrie vreo carte. Dacă informațiile verbale sunt corecte, actualul Patriarh nu și-a scris nici teza de doctorat intitulată Teologie și spiritualitate, iar stilistic ea bate a fi o lucrare „grăbită“ de mâna Părintelui Stăniloae. Patriarhul Daniel, fiind un ins disciplinat și strângător, trebuie să fi păstrat teza scrisă de mâna proprie pe care ar putea-o pune în joc ca o contraprobă împotriva părerii mele. Să vedem manuscrisul, Preafericite Patriarh.

După cum voi demonstra, teza de doctorat a Patriarhului Daniel cade sub multiplele plagiate care pur și simplu o desființează. 

Ce înseamnă un plagiat în teza de doctorat?

Întâi va trebui să i se retragă titlul de doctor în teologie, să fie anunțată Universitatea din Strasbourg. Mai departe, să i se retragă titlul de conferențiar obținut fraudulos, să returneze statului român banii primiți ilegal ș.a.m.d.

Academia Română ar trebui să-i retragă titlul de Membru de onoare al Academiei. 

Patriarhul Daniel ar trebui să se retragă la mânăstire ca un hoț de elită ce este, deci să nu mai fie patriarh.

Întreb, împreună cu milioanele de creștini ortodocși din România, credincioși cinstiți și smeriți: poate un plagiator ordinar să mai stea în capul  Bisericii Ortodoxe Române?

Întreb: poate un plagiator ordinar care disprețuiește ca nimeni altul chiar cărțile Sinodului de la Niceea din anul 325 să participe la marea sărbătoare a ortodoxiei? Fiindcă aceste personaj obscur ar vrea să reprezinte ortodoxia română în anul 2025, cu ocazia sărbătoririi celor 1700 de ani de la primul Sinod de la Niceea, desfășurat în anul 325, când împărat al Imperiului Roman era chiar Constantin cel Mare? Ar putea acest Daniel, personaj întâmplător al ortodoxiei române, să participe la sărbătorirea Sinodului de la Niceea, sinod în care strălucea mintea lui Athanasie cel Mare?

Este incredibil că acest patriarh nu prețuiește deloc manuscrisele în latină, greacă, coptă, siriacă, arabă și armeană, manuscrise privind Sinodul I de la Niceea, din anul 325, când străromânii au fost reprezentați de Marcus, Mitropolitul Tomisului. Am adunat peste 100 de rescripturi în toate aceste șase limbi în care s-a păstrat numele lui Marcus, Mitropolit al Tomisului, participant la acest celebru sinod din anul 325. 

Dar, să desfășurăm pe scurt primul plagiat al lui Dan Ilie Ciobotea, plagiat din Hans Urs von Balthasar.

Lucrarea lui Hans Urs von Balthasar din care a plagiat personajul nostru se numește Das Evangelium als Norm Kritik aller Spiritualitat in der Kirche. 

„Lucrarea“ lui Dan Ilie Ciobotea în care a plagiat din Hans Urs von Balthasar se numește Teologie și spiritualitate creștină. Raportul dintre ele și situația actuală (tipărită sub titlul Teologie și spiritualitate, Editura Basilica, București, 2022).

Iată probele:

În Das Evangelium als Norm Kritik aller Spiritualitat in der Kirche, Urs von Balthasar scrie:

Domnul Dan Ilie Ciobotea „se servește“ în Teologie și spiritualitate, Editura Basilica, 2022, pagina 64: 

„Cuvântul spiritualitate – remarcă von Balthasar – plasează în centru pe spiritus, adică spiritul (νοῦς, din filosofia greacă; πνεύμα – spiritus din creștinism; Geist, din filosofia hegeliană)…“ 

Din același text celebru al lui Urs von Balthasar, domnul Dan Ilie Ciobotea copiază din subcapitolul 2. Kennzeichen einer allgemein-menschlichen Spiritualität. 

Citim în Urs von Balthasar:

Domnul Dan Ilie Ciobotea copiază neglijent în Teologie și spiritualitate (ed. cit. pagina 65):

„a) – spirituliatea ca eros (Platon) sau desiderium (Augustin) sau amor-appetitus (Thomas d’Aquino), în care spiritul apare esențialmente ca mișcare de transcendență, de participare la Absolut. De aceea platonismul târziu a caracterizat spiritul (νοῦς) ca pe o mișcare esențială de aspirație (elan) către Absolut (Unul, έν) (așa de pildă, la Plotin și Grigorie de Nyssa)…“

Urs von Balthasar scrie în subcapitolul 2. Kennzeichen einer allgemein-menschlichen Spiritualität.

„Teologul“ Dan Ilie Ciobotea copiază nestingherit în așa-zisa lui teză de doctorat Teologie și spiritualitate tot ce scrie Urs von Balthasar (oferim în facsimil, de data aceasta după ediția din anul 2010, pagina 53, care în ediția a doua din 2022 este pagina 65):

Pentru cine cunoaște stilul Părintelui Stăniloae, a se observa cuvântul „a aspirației“ (pus de Părintele Stăniloae în paranteză)…

Să cităm din nou din marele teolog Hans Urs von Balthasar 2. Kennzeichen einer allgemein-menschlichen Spiritualität (ed. cit. pagina 717).

„Teologul“ Dan Ilie Ciobotea se înfruptă puțin și din punctul c. al lui Urs von Balthasar: „al treilea aspect este: spiritualitatea de acceptare (apatheia, la stoici)“ și se interoghează singur, punându-și problema: „Aici se pune problema: cum se comportă spiritul uman față de Spiritul absolut?“.

De notat: Patriarhul Daniel plagiază din autori germani, francezi și italieni (din germană, franceză și engleză) în mai multe cărți semnate Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române. Cărțile în care plagiază sunt trei:

1. Teologie și spiritualitate (Editura Basilica, 2022)
2. Dăruire și dăinuire (Editura Basilica, 2022)
3. Știința mântuirii (Editura Basilica, 2014)

Plagiatele sunt multe.

 

Autor: Constantin Barbu