Televiziunile noastre de știri, fără excepție, cu Antena 3 în frunte și cu Radu Tudor port-drapel, fac zilnic o propagandă deșănțată în favoarea războiului, conform „to do list”-ului american. Ascultîndu-le pe fătucile devenite peste noapte analiste militare, îmi dau seama de inconștiența lor și a credulilor lor telespectatori.
Majoritatea, ca și mine, nu a trăit ziua de 4 aprilie 1944, cînd Bucureștiul a fost bombardat de anglo-americani, căci cei mai mulți dintre noi, cei de azi, ne-am născut după această dată. Avem însă la dispoziție o arhivă bogată a acelei zile, pe care nimeni nu ne împiedică s-o consultăm pentru a înțelege ce este cu adevărat un război. Iată un articol din presa vremii, din care aflăm ororile acestor bombardamente:
Pînă anul acesta, ziua de 4 aprilie era comemorată în presă prin articole corecte, cum este și cel publicat de „Evenimentul zilei” din 4 aprilie 2019, semnat de Cristian Istrate, în care citim ce s-a întîmplat în acea zi neagră:
„În jurul prînzului, aproximativ 220 de bombardiere B-17, numite și „fortăreţe zburătoare” şi peste 100 bombardiere B-24 Liberador, au intrat în spaţiul aerian al României, venind de la Baza Aeriană de la Foggia din Italia și în scurt timp au fost deasupra capitalei României.
În Gara de Nord se aflau cîteva sute de moldoveni refugiați din zona Moldovei, care urmau să fie repartizaţi în diferite locaţii din Bucureşti şi din provincie. Printre ei erau mai ales femei, copii şi bătrîni…
În momentul în care s-a dat alarma, aproape toţi au rămas în vagoane, deoarece nu aveau unde se adăposti, iar dezastrul a fost total. În urma bombardamentului, au murit majoritatea acestor refugiați”.
Anul acesta nu s-a mai întîmplat la fel, căci ziua de 4 aprilie a căzut chiar în timpul războiului din Ucraina, cînd toate televiziunile arătau urmările bombardamentului Rusiei asupra unor localități din Ucraina, subliniind victimele civile și clădirile care nu aveau nici o legătură cu țintele militare!
Adică exact ce s-a întîmplat în 4 iulie 1944 în București, în timpul bombardamentului anglo-american! Din articolul citat aflăm și urmările bombardamentelor anglo-americane:
„Bilanțul oficial consemnează un număr de 2942 de morți, peste 4000 de răniţi și peste 55.000 de oameni care au rămas fără adăpost. Istoricii consideră că bombardamentele americane nu aveau nici o justificare logică, deoarece a fost măcelărită populaţia civilă, lipsită de apărare”.
Iată de ce, slugarnică cum a devenit, presa din România, cu foarte mici excepții, s-a adaptat pentru a nu-i supăra pe americanii care au decis „narativul” ce trebuie urmat ca propagandă și a uitat de 4 iulie 1944!
Scuzați-mă că mă scuz! Nu sînt anti-american, nu sînt pro-rus, nu sînt admirator al lui Zelenski și nici al lui Putin! Sînt doar un biet jurnalist care își permite luxul să se întrebe: oameni buni, sîntem normali la cap?
Înțeleg că, de ani de zile, avem o clasă politică de tot rîsul, că nu mai avem oameni de stat, ci doar profitori de funcții, că nu mai avem presă, ci doar un cățeluș de companie al Puterii, oricare ar fi ea, dar nouă, oamenilor simpli, ni s-au atrofiat și ultimii neuroni?
Cum e posibil să ne afișăm ca partizani ai unuia dintre combatanții acestui război din Ucraina, fie de partea lui Zelenski, fie de partea lui Putin, fără să ne punem întrebarea: care este treaba noastră în acest conflict? Nu avem noi precedentul unui asemenea partizanat, cînd am fost ba de partea nemților, ba de partea rușilor și americanilor, pentru ca, la sfîrșitul războiului, să fim declarați ca fiind de partea învinșilor și să plătim 50 de ani despăgubirile pentru niște decizii nesăbuite?
Nu știu ce să zic! Mă uit la televizor, vorbesc cu oamenii și îmi dau seama că murim de dragul de a ne băga în seamă, deși nu e treaba noastră, ca țară mică, aflată la confluența unor interese ce ne depășesc.
Și, cînd mă gîndesc că noua generație, extinsă la cei care au pînă în 45-50 de ani, are impresia că un război mondial seamănă cu un joc pe calculator, în care, dacă ți se iau toate viețile, dai reset și o iei de la capăt, îmi dau seama că pentru cei mai mulți dintre noi spectrul războiului este doar un joc!
De aceea, ne comportăm ca niște copii, deși jocul acesta este unul real, extrem de periculos, de care ar fi fost bine să ne ținem departe. Se pare însă că nu ne vom trezi decît atunci cînd prima bombă va cădea în curtea noastră, ca în acea zi de 4 aprilie 1944. Că nu mai vine de la anglo-americani, ci va veni de la ruși este doar un amănunt bun de analizat de istoricii altor generații care vor veni „după”. Dacă va mai exista un „după”!
Pînă atunci, constatăm că ne îndreptăm voioși și inconștienți către infernul acestui război, ca și cum ne-am bucura că vom putea fi martorii Apocalipsei.
Fii primul care comentează