Moartea lui Mihail Gorbaciov, părintele Perestroikăi și al prăbușirii blocului comunist, redeschide o controversă în funcție de locul din care privești acest proiect.
Pentru occidentali, într-adevăr, Gorbaciov este un erou, căci Perestroika a dus la căderea comunismului și la pulverizarea URSS, ceea ce fără planul lui Gorbaciov nu s-ar fi putut face decît din transformarea războiului rece într-unul cît se poate de fierbinte. Adică din confruntarea militară între cele două blocuri: NATO și Tratatul de la Varșovia, ceea ce ar fi presupus pierderi materiale uriașe, alături de milioane de morți.
Dar, pentru blocul comunist, Perestroika a fost o lovitură mortală, care a distrus dictatura comunistă, fără să instaureze însă democrația, ceea ce a generat o lungă și dureroasă „epocă de tranziție”, care a făcut și mai largă prăpastia dintre nivelul de trai din țările foste comuniste și cel din țările capitaliste.
N-am nici o îndoială că atunci cînd Gorbaciov a pus în practică Perestroika, în înțelegere cu liderii occidentali, a avut în minte cele mai bune gînduri, dar nu a avut intuiția consecințelor dramatice care au urmat în majoritatea țărilor foste comuniste. Poate că a și fost păcălit de liderii occidentali, care i-or fi promis sprijin financiar și asistență pentru toate țările din Est, inclusiv pentru Federația Rusă, numai că, imediat după ce fisura inițială s-a lărgit pînă la destrămarea „Sistemului comunist”, occidentul s-a limitat la sărbătorirea căderii zidului de la Berlin și la victoria unor revoluții în celelalte țări, fie ele de catifea, ca în Cehoslovacia, sau cu mii de victime, cum a fost la noi.
De altfel, pe 25 decembrie 1991, Gorbaciov a fost obligat să demisioneze din funcția de președinte al URSS, după ce conducătorii Belarusului și Ucrainei au declarat că URSS nu mai există!
Mult mai tîrziu, însuși Gorbaciov avea să recunoască eșecul planului său, în care el miza pe o restructurare atît a sistemului comunist, cît și a sistemului capitalist, visînd la o construcție europeană care să includă și Rusia, alături de marile puteri occidentale.
Chiar anul trecut, pe 24 decembrie, la 30 de ani de la demisia sa, într-un interviu pentru agenția de presă de stat RIA Novosti, citată de RFE, cu amărăciune, el explica faptul că haosul economic care a urmat căderii comunismului a dus la o poziție de inferioritate a Kremlinului: „Într-o astfel de poziție, cum vă puteți aștepta la relații egale cu Statele Unite, cu Occidentul? În al doilea rând, și nu mai puțin importantă, este starea de spirit triumfală din Occident, în special în SUA. Aroganța și încrederea în sine li s-au urcat la cap”!
Avea dreptate Gobaciov, numai că și-a dat seama prea tîrziu că Occidentul l-a păcălit și că în toate țările foste comuniste au profitat cu adevărat de haosul ce a urmat doar marii oligarhi născuți chiar din acest haos și politicienii creați de noul „Sistem”, bazat însă tot pe structurile securiste de dinainte. Pentru oamenii de rînd, căderea comunismului a însemnat posibilitatea de a fugi din vechiul lagăr pentru a-și găsi locul în lumea capitalistă, devenind forța de muncă ieftină.
Acum, la moartea lui Mihail Gorbaciov, Occidentul îl consideră un erou, fără însă să găsească argumente pentru lumea pe care a condus-o ca lider al blocului comunist, ci doar în marea izbîndă pe care a făcut-o capitalismului occidental!
Că am profitat și noi, individual, mai ales de bruma de libertate sau, de la un moment dat, de deschiderea granițelor, este, totuși, prea puțin și nu cred că aceste lucruri sînt în măsură să contureze portretul unui erou.
Dumnezeu să-l ierte! A vrut, a încercat și a fost păcălit. Poate că nu s-a putut mai mult și mai repede, așa cum am fi vrut măcar o parte dintre noi.
Fii primul care comentează