Suntem în faza în care cetățenii români sunt nemulțumiți total de prestația lui Nicușor Dan ca președinte. Este evident că cei care l-au votat sunt și mai radicalizați decât noi, ceilalți, care am fi votat chiar și o mătură decât pe Nicușor, dar mai ales suntem în faza în care s-a ajuns ca, în Europa, astăzi, să se râdă plenar de România în urma prestațiilor prezidențiale. Nemții, francezii, italienii, spaniolii și alții postează, în ultimele zile, filmulețe pe TikTok în care parodiază gesturile și mimica nefericitului român ce a ajuns președinte de țară. Ăsta este un lucru care mie nu-mi place deloc. În atare condiții, ar apărea ca urgentă și de înțeles impunerea unei noi echipe de consilieri prezidențiali, care să poată suplini lipsa de expertiză și prestigiu a titularului așa-zis „ales” de către români, măcar în domeniile unde președintele exercită autoritatea în mod constituțional. Adică la capitolul Servicii Secrete și Securitate Națională, Nicușor Dan ar avea nevoie de un om autoritar care cunoaște subteranele luptelor fratricide din intelligence-ul românesc, care poate asigura o coeziune vitală între serviciile secrete în asemenea vremuri complicate și, după cum vedeți, exact acest post nu are, deocamdată, titular la Cotroceni. De ce? Pentru că trăim în SECURISTAN, iar alte comentarii o să le fac pe parcurs. În domeniul politicii externe, cu toate negocierile geopolitice ce vizează regiunea noastră, ar fi nevoie la Cotroceni de un om cu deschideri mai ales în capitalele decidenților reali, anume la Washington, Beijing și Moscova. Pentru justiție ar fi trebuit să vină consilier cineva care să cunoască subteranele unui sistem decimat de acțiunile Statului Paralel, să fie în stare să semnaleze culoarele de colaborare ilegală bătătorite de către acoperiții Sistemului. În fine, pentru politică internă, cu o coaliție de guvernare instabilă, dar și cu opoziția ce se apropie de un scor de 50%, ar fi fost nevoie la Cotroceni de un consilier experimentat și sofisticat, cu vocație de construcție și intrări amabile la vârful tuturor partidelor, fie de la putere, fie din opoziție. Desigur că asta ar fi fost situația ideală, dacă s-ar fi dorit repararea celeilalte situații pe care o pomeneam la începutul acestui editorial.
Ce ni se propune, în schimb? Timp de două zile, pe surse (astăzi, în jurul prânzului, s-a și confirmat), apropo de consilierii prezidențiali: profesorul Valentin Naumescu, de la Cluj, fratele de cruce a celui care a fost și Ministru de Externe, și consilier prezidențial, și de toate, nici nu-i mai spun numele. Naumescu a fost nominalizat pentru Afaceri Europene. Într-un fel, asta are logică cu faptul că el este bine prizat strict la Bruxelles, însă vine în contradicție cu viitorul Bruxelles-ului, deoarece Naumescu are relații foarte proaste în SUA, este un anti-trumpist legitimat, situat în zona sorosistă, și ne putem închipui că Uniunea Europeană va evolua, în următorii ani, mai apropiat de America lui Trump, și nu a lui Soros. Naumescu, în același timp, este un anti-rus de serviciu, oricând este nevoie, și abordează China doar în mod critic, iar apropo de negocierile UE-China, sigur că nu va fi foarte folositor. La Justiție ar veni, Cosmin Filatov și Alex Ciurea, doi tineri avocați neexperimentați, care s-au remarcat doar prin asistența juridică a lui Nicușor Dan, anodină la primăria București, fie prin reprezentarea lui Mircea Geoană, ca prezidențiabil, în fața BEC-ului. Pentru politică internă, s-a înscăunat celebrul Ludovic Orban, alias LuCovid. Știu că vă pufnește râsul când vă aduceți aminte de statura lui caricaturală. În plus, LuCovid este un tip certat cu toți liderii actuali ai partidelor politice, dar mai ales cu liberalii, deloc prizabil în zona AUR, SOS, POT, zona opoziției. Nu l-am uitat pe Marius Lazurcă, care, în final, nu a fost pus pe postul de consilier pentru Securitatea Națională; nu era competent deloc. Marius Lazurcă este un diplomat experimentat, dar, după părerea mea, nu este cel mai pregătit pentru a aborda complicatul dosar al relaționării externe al României în această perioadă. Eugen Tomac, consilier, dar onorific, nu are decât rolul strict de curea dublă de transmisie pe relaționarea lui Nicușor Dan cu Traian Băsescu, respectiv Maia Sandu. Pot să zic și ceva bun: remarc, totuși, două doamne ce ar părea potrivite cu viitoarele posturi de consilier prezidențial – Diana Camelia Iancu, care este și decan la SNSPA, va fi viitor consilier pe comunicare publică, respectiv, Andreea Miu, un avocat și un negociator experimentat, care a lucrat și înainte cu Nicușor Dan, va deveni șefa Cancelariei Prezidențiale. De-a lungul timpului, la primărie, l-a scăpat pe Nicușor Dan din multe belele, deci probabil că-și va dovedi utilitatea și la Cotroceni. Mai apar acolo în plus niște nume, până la 16. Majoritatea sunt oameni care nu s-au remarcat cu nimic, doar prin faptul că au lucrat în Primăria Municipiului București sau că sunt apropiați ai lui Nicușor Dan; n-au o expertiză deosebită, deci vin pe post de sinecuriști sau, dacă m-aș referi, spre exemplu, la Ștefania Simion, consilier de stat pentru relaționarea cu societatea civilă, atunci aș putea avea în vedere chiar și alte treburi utile unui bărbat pe care ONGista Ștefania Simion le execută de multă vreme pentru bărbatul Nicușor Dan. Mai erau și alte nume pe listă, precum cel al caricaturalului Toader Paleologu. Vă dați seama? Dacă și ăsta ar fi ajuns la Cotroceni alături de Nicușor Dan, atunci ar fi avut o adevărată imagine de Pat și Patachon, numai bună de livrat revistelor de umor franțuzești. Bine că Vlad Mercori a dinamitat-o azi pe Ana Birchall pentru faptul că se oferea să spioneze pentru SUA din poziția de consilier prezidențial, pentru că altfel ne trezeam și cu ea, probabil, pe lista lui Nicușor de la Cotroceni.
Acestea sunt, așadar, „hainele noi ale președintelui Nicușor Dan”. Dacă știți pilda, atunci pricepeți că îl vom vedea astfel cu asemenea consilieri și mai în fundul gol decât până acum. Și, dacă tot m-am inspirat din literatură, pot prevedea că, în condițiile unui asemenea echipaj la Cotroceni, prin iarnă, s-ar putea stiliza pe poarta de intrare a Cotroceniului și zicerea dantescă: „Lasciate ogni speranza, voi ch’entrate!” (Lăsați orice speranță voi care intrați aici).
Fii primul care comentează