Cazul rectorului Dan Marcel Iliescu de la Universitatea „Ovidius” din Constanța a devenit unul viral în mediul universitar, după ce site-ul „Constanța Academică” a publicat o analiză in extenso atît a tezei sale de doctorat, cât și a altor lucrări semnate de Iliescu.
Noi am publicat mai multe fragmente din acest adevărat studiu și am trimis întreg materialul organismelor care au ca sarcină analiza unor astfel de teze, asupra cărora planează suspiciuni de plagiat, dar, din păcate, CNATDCU a dovedit că nu are libertatea de a decide asupra unui astfel de caz.
Sursele noastre spun că pălăria care îl protejează pe Dan Marcel Iliescu este una incredibil de mare, din moment ce în fața unui astfel de plagiat nimeni nu are curajul să-l trimită pe rector acasă pentru a medita la impostura comisă.
Sperăm însă ca noul ministru al Învățământului, venit în funcție din Administrația prezidențială, să aibă curajul să se aplece peste acest caz și să pună instituțiile abilitate la treabă.
Păstrarea lui Dan Marcel Iliescu în funcție înseamnă mușamalizarea acestui caz grav de plagiat și, implicit, acceptarea amestecului unor instituții de forță în mediul universitar, căci este de notorietate relația lui Iliescu cu SRI, pentru care a creat locuri speciale!
Reluăm mai jos câteva dintre probele din acest dosar, cu speranța ca, de data aceasta, să nu mai fie ignorate cu atâta seninătate probe atât de evidente.
***
Așa cum reiese din CV-ul Rectorului Dan Marcel Iliescu, aceasta a urmat studiile de doctorat în perioada 1995-2002 și ca urmare a susținerii tezei de doctorat cu titlul „Contribuţii la studiul anatomo-funcţional al scheletului axial. Anomaliile de curbură ale coloanei vertebrale la copii. Bazele anatomice ale profilaxiei şi tratamentului scoliozei prin înot” a obținut titlul de „Doctor în Științe Medicale”, confirmat prin diploma de doctor nr. 55/27.11.2002, emisă de Universitatea OVIDIUS din Constanța.
Înainte de toate este necesar a fi subliniat faptul că în timp ce era doctorand, în perioada 1995-2002, Dan Marcel Iliescu a ocupat funcția de asistent universitar la Facultatea de Medicină din cadrul Universității OVIDIUS din Constanța, fiind și secretar de redacție al Revistei „Ars Medica Tomitana”. Prin urmare, se poate presupune că era familiarizat cu normele de elaborare și publicare a materialelor de cercetare științifică universitară și avea cunoștință de normele Academiei Române privind reproducerea întocmai și citarea unor texte sau imagini preluate din alte surse.
Teza de doctorat cu titlul „Contribuţii la studiul anatomo-funcţional al scheletului axial. Anomaliile de curbură ale coloanei vertebrale la copii. Bazele anatomice ale profilaxiei şi tratamentului scoliozei prin înot” are un total de 335 pagini și următoarea structură: Introducerea lucrării are aproape 2 pagini (1-2); Capitolul I are 66 pagini (3-69), inclusiv o bibliografie de 3 pagini; Capitolul II are 34 pagini (71-104), inclusiv o bibliografie de 5 pagini; Capitolul III are 69 pagini (105-174), inclusiv o bibliografie de 2 pagini; Capitolul IV are 105 pagini (175-280), inclusiv o bibliografie de 2 pagini; Capitolul V are 27 pagini (281-308), inclusiv o bibliografie de 1 pagină; Concluziile au 2,5 pagini (309-311); Bibliografia Generală (313-322); Anexele 1-6 (323-335).
La prima vedere se remarcă caracterul disproporționat al tezei de doctorat, lucrarea nerespectând cerințele minimale privind structura și elementele de conținut, după cum urmează:
- Deși Introducerea unei teze de doctorat are rolul de a situa cercetarea într-un context temporal, istoric, geografic, profesional în cuprinsul a 5-6 pagini, Dan Marcel Iliescu a elaborat o introducere de doar 1,5 pagini, fiind preocupat mai mult să adreseze „sincere mulțumiri” și „sincera gratitudine și recunoștință” conducătorului de doctorat Dan Ulmeanu, precum și protectorului său Petru Bordei, un om „de o deosebită noblețe sufletească, în persoana căruia a găsit întotdeauna un sprijin constant și un prețios ajutor”.
- În întreaga teză de doctorat nu există nici măcar o singură notă de subsol sau notă de final pentru a explica, a comenta sau a furniza referințe cu privire la ideile, datele și informațiile prezentate în teză, Dan Marcel Iliescu lăsând astfel impresia că toate acestea îi aparțin.
- Pentru a crește numărul de pagini al tezei de doctorat Dan Marcel Iliescu a inserat o bibliografie la sfârșitul fiecărui capitol, adăugând astfel în mod nejustificat 13 pagini conținând bibliografie, pe lângă cele 10 pagini ale bibliografiei finale.
- Concluziile sunt restrânse la doar 2,5 pagini, nefiind evidențiate măsura în care au fost atinse obiectivele de cercetare științifică (asta pentru că nici măcar nu au fost stabilite în Introducere), contribuțiile proprii prezentate nefiind măsurabile întrucât nu a fost menționat numărul capitolului și numărul paragrafului unde acestea au fost dezvoltate.
Prin raportare la baza legală și normele de redactare în vigoare la data susținerii tezei de doctorat și analizând structura și conținutului tezei de doctorat elaborată de Rectorul Dan Marcel Iliescu se poate constata cu ușurință că aceasta nu este una originală, fiind mai degrabă o compilație care cuprinde preluări masive de texte, imagini și tabele din diverse lucrări de specialitate, fără respectarea dispozițiilor legale privind originalitatea tezei și, totodată, a normelor stabilite de Academia Română cu privire la întrebuințarea semnelor citării sau „ghilimelelor” la reproducerea întocmai a textelor preluate din alte lucrări.
Având în vedere amploarea plagiatului comis de Rectorul Dan Marcel Iliescu, acesta va fi prezentat în mai multe etape, pentru început analiza fiind focalizată asupra primului capitol:
CAPITOLUL I – ANATOMIA DEZVOLTĂRII. ANATOMIA FUNCȚIONALĂ ȘI CLINICĂ A COLOANEI VERTEBRALE
SECȚIUNEA I.1. CONSIDERAȚII FILOGENETICE
Secțiunea I.1. CONSIDERAȚII FILOGENETICE conține trei subsecțiuni:
- 1.1. Scheletul axial (pag. 3-12);
- 1.2. Musculatura parietală (pag. 13-15);
- 1.3. Aspecte din evoluția filogenetică a discului vertebral (pag. 15).
Cele 15 pagini ale acestei secțiuni conțin texte și imagini plagiate din trei lucrări de specialitate, și anume: Anatomia comparată a vertebratelor (autori D. Mișcalencu, F. Mailat-Mișcalencu-1978); Coloana vertebrală: structură și funcții (autori N. Diaconescu, C. Veleanu, H. J. Klepp-1977); Tratat de anatomia omului. Vol. I (autor V. Ranga – 1993).
Deși toate imaginile conținute în această secțiune au fost reproduse întocmai cu cele din lucrările de unde au fost preluate, Dan Marcel Iliescu nu a indicat sursa la majoritatea imaginilor, iar acolo unde a făcut-o, sursa a fost fie greșită sau pusă după bunul plac, fie a fost aceeași cu cea a imaginii originale, lăsând astfel impresia că a studiat lucrările respective chiar dacă nu le-a văzut vreodată.
Și în ceea ce privește textul Secțiunii I.1. CONSIDERAȚII FILOGENETICE se poate spune că este plagiat în totalitate, conținutul fiind prezentat fără ghilimele și fără menționarea sursei, în așa fel încât se lasă impresia că reprezintă contribuția originală a doctorandului. Astfel, unele texte au fost preluate direct prin metoda „Copy paste”, altele fiind preluate prin tehnicile de plagiat descrise de jurnalista Emilia Șercan în articolul referitor la plagiatul premierului Nicolae Ciucă, printre acestea: Topica inversată; Reformularea începutului de paragraf; Eliminarea sau inserarea unor cuvinte neesențiale.
***
În ceea ce privește frauda academică comisă de Dan Marcel Iliescu în subsecțiunea 1.1. Scheletul axial (pag. 3-12), pentru identificarea facilă a textelor și imaginilor plagiate, în fiecare pagină din teza de doctorat au fost marcate pe culori preluările copy paste din sursele Mișcalencu (1978) și Diaconescu (1977), după cum arată imaginile de mai jos:
TEZA ILIESCU – PAG. 4-5-6
MIȘCALENCU (1978) – PAG. 47-48-49-51
TEZA ILIESCU – PAG. 7-8-9
DIACONESCU (1977) – PAG. 10-12-13-14
TEZA ILIESCU, PAG. 10-11-12
MIȘCALENCU (1978) – PAG. 54-57-58-71
Trebuie menționat faptul că mai sus au fost selecționate și prezentate doar paginile care conțin figurile, altfel numărul acestora ar fi fost mai mare întrucât textul Secțiunii I.1. CONSIDERAȚII FILOGENETICE este plagiat în totalitate.
Pentru a masca plagiatul, Dan Marcel Iliescu a intercalat extrase din mai multe lucrări, sau din aceeași lucrare dar de la pagini diferite, fără a exista o legătură logică între acestea. În acest sens prezentăm doar un singur exemplu de la pagina 4 din teza de doctorat:
TEZA ILIESCU, PAG. 4 (STÂNGA) – MIȘCALENCU (1978), PAG. 46-47-48 ȘI DIACONESCU (1977), PAG. 10 (DREAPTA)
După cum se observă în imaginile de mai sus, deși fig. 2 din teză este identică cu fig. 47 din MIȘCALENCU (1978) Dan Marcel Iliescu nu a menționat sursa nici la imagine și nici la textul care face trimere la aceasta. În cazul fig. 3 din teză, cu toate că este identică cu fig. 49 din MIȘCALENCU (1978) care are sursa (după Remane), Dan Marcel Iliescu a trecut o sursă fictivă, respectiv (după Goodrich). Fără identificarea între ghilimele a textelor preluate din cele două lucrări și fără menționarea surselor atât pentru texte, cât și pentru imagini, Dan Marcel Iliescu a lăsat impresia că ideile, datele și informațiile conținute în teză reprezintă rezultatele muncii sale de cercetare și nu sunt rodul unei fraude academice.
Ca atare, încă din primele pagini ale tezei de doctorat începe să se contureze stilul de lucru înșelător al doctorandului Dan Marcel Iliescu, care a preluat în paginile 4-12 nu mai puțin 20 imagini prin metoda copy paste, fără a indica sursa. Exemple în acest sens sunt figurile: 1, 2, 5, 6, 7, 8, 10, 11, 12, 13, 15, 16A, 16B, 17, 18, 19, 20, 22, 24A, 24B.
Pe lângă stilul înșelător începe să se contureze și superficialitatea caracteristică doctorandului Dan Marcel Iliescu, acesta copiind greșit anumiți termeni de specialitate. Exemplu: Deși a copiat integral textul și imaginile 16A-16B din sursa MIȘCALENCU (1978), Dan Marcel Iliescu nu a considerat necesar să menționeze sursa de unde le-a preluat și, mai mult decât atât, ca un diletant a copiat hipoapofize în loc de hipapofize.
EXTRAS TEZA ILIESCU, PAG. 9 (STÂNGA) – EXTRAS MIȘCALENCU (1978), PAG. 53 (DREAPTA)
De asemenea, a copiat 2 imagini cu tot cu trimiterile la sursă așa cum erau prezentate în lucrarea de unde au fost preluate, mai exact figurile 9 și 25. Exemple:
TEZA ILIESCU, PAG. 6
MIȘCALENCU (1978), PAG. 49
TEZA ILIESCU, PAG. 14
MIȘCALENCU (1978), PAG. 81
Totodată, la figurile 14, 21, 23 și 26 a indicat surse fictive, asta deși imaginile sunt copiate din Mișcalencu (1978) și din Diaconescu (1977). Astfel, Dan Marcel Iliescu a mințit în încercarea de a ascunde plagiatul, după cum urmează:
* În ciuda faptului că fig. 14 din teză este identică cu fig. 67 din Mișcalencu (pag. 57), iar textul de la pagina 8 din teză este copiat mot à mot (ex.: Bufo) tot din Mișcalencu (de la pag. 70, unde se face trimitere explicită la fig. 67), Dan Marcel Iliescu a indicat o altă sursă fictivă (după Necrasov).
TEZA ILIESCU – PAG. 8
MIȘCALENCU (1978) – PAG. 70
MIȘCALENCU (1978)
DORNESCU, NECRASOV, VOL. 1 (1968) – PAG. 96
Comparând cele două imagini de mai sus cu fig. 14 din teza lui Dan Marcel Iliescu, este mai mult decât evident că imaginea a fost plagiată din sursa MIȘCALECCU (1978) și nu din sursa NECRASOV (1971). În ignoranța sa, Dan Marcel Iliescu a făcut trimitere la o lucrare pe care nu a văzut-o vreodată și, cu toate acestea, a trecut-o și la bibliografie.
Minciuna lui Dan Marcel Iliescu poate fi demonstrată foarte ușor, asta pentru că lucrarea Anatomia comparată a vertebratelor, Vol. II, Ed. Didactică și Pedagogică, București, 1971 (autori NECRASOV OLGA și DORNESCU G.T.) nu se referă la SISTEMUL OSOS, ci alte sisteme ale corpului omenesc. Dacă Dan Marcel Iliescu ar fi pus măcar o singură dată mâna pe această carte ar fi văzut că SISTEMUL OSOS este tratat în primul volum, apărut în anul 1968, unde prim autor este G.T. DORNESCU.
Aceeași tehnică de mascare a plagiatului prin direcționare la o sursă fictivă o regăsim și la pag. 11 din teză, atât în text, cât și la fig. 21, fiind menționată din nou sursa (după Necrasov), asta deși lucrarea respectivă nu tratează acest subiect și, mai mult, se poate observa foarte ușor că textul a fost preluat copy paste din Mișcalencu (1978), iar imaginea a fost preluată din Diaconescu (1977), după cum urmează:
TEZA ILIESCU, PAG. 11 (STÂNGA) * MIȘCALENCU (1978), PAG. 55 /DIACONESCU (1977), PAG. 14 (DREAPTA)
***
Situația se repetă și la pag. 12 din teză, unde fig. 23 este identică cu fig. 85 din Mișcalencu (pag.71) cu sursa (după Vialleton) și, cu toate acestea, Dan Marcel Iliescu indică sursa (după Gheție).
TEZA ILIESCU, PAG. 12 – MIȘCALENCU (1978), PAG. 70-71
Dacă, urmare a celor prezentate până acum, mai este cineva care nu a fost convins de lipsa de profesionalism și onestitate a lui Dan Marcel Iliescu, cu siguranță sursa (după Gheție) va clarifica pe deplin situația. În acest sens trebuie amintit că la poz. 30 din Bibliografia Cap. 1 și poz. 86 din Bibliografia finală, este menționată sursa: GHEȚIE V., HILLEBRAND A. – Anatomia animalelor domestice, vol. I – Edit. Academiei RSR, 1971
Dacă ar fi avut măcar curiozitatea să deschidă această lucrare, care este dedicată anatomiei veterinare, Dan Marcel Iliescu ar fi văzut că analiza este focalizată asupra împărțirii corpului și delimitarea regiunilor corporale la mamiferele domestice, în special: bou, oaie, porc, câine, pisică și iepure, iar lucrarea nu conține imaginea pe care el a plagiat-o.
***
Superficialitatea și ignoranța doctorandului Dan Marcel Iliescu sunt evidente și în ceea ce privește Figura 26 – Orgănizărea segmentară și simetria bilaterală (după Langmann),
TEZA ILIESCU, PAG. 14
Aceste greșeli de scriere, chiar dacă par banale, reflectă pe deplin stilul de lucru ușuratic și lipsit de seriozitate al doctorandului Dan Marcel Iliescu. Astfel, acesta face trimitere la sursa „Langmann”, o sursă care, dacă ar fi fost studiată, trebuia să se găsească și la bibliografie. Pentru informarea corectă a cititorilor amintim că Jan Langman a fost un profesor american, lucrările acestuia fiind unele de referință în domeniu.
De fapt, Dan Marcel Iliescu nu a studiat nicio lucrare aparținând lui Jan Langman, ci doar a copiat din alte lucrări ale unor autori români, preluând fără nicio jenă texte și imagini, și asta ca un diletant. Pentru comparație arătăm mai jos un extras dintr-o lucrare a lui Mircea Ifrim din anul 1986, care conține imaginea plagiată de Dan Marcel Iliescu, cu deosebirea că acest autor chiar a studiat lucrările lui Jan Langman și l-a citat corect.
EXTRSAS M. IFRIM, ANTROPOLOGIE MOTRICĂ (1986), PAG. 37
Având în vedere nivelul „X” de cunoașterea al limbilor engleză și franceză, ca să nu mai amintim de limba germană, este de înțeles de ce Dan Marcel Iliescu a ales să plagieze lucrările altor autori în loc să desfășoare propria activitate de cercetare științifică.
Astfel se poate răspunde la nedumeririle exprimate de jurnalistul Ion Spânu, care a avut o serie de rezerve în ceea ce privește cunoașterea limbilor engleză și franceză de către Dan Marcel Iliescu și, totodată, s-a întrebat cum a citit acesta lucrarea lui H. Braus, „Anatomie des Menschen”, mai ales că nu știe limba germană. Răspunsul este foarte simplu: Nu a citit-o, la fel cum nu a citit nici lucrările în limba germană ale altor autori trecuți la bibliografie, textele cu trimitere către acești autori și lucrările lor fiind copiate din lucrarea Coloana vertebrală: structură și funcții (autori N. Diaconescu, C. Veleanu, H. J. Klepp-1977). După cum este evident din cele ce urmează, Dan Marcel Iliescu chiar a structurat și elaborat bibliografia după formatul lucrării pe care a plagiat-o:
EXTRASE BIBLIOGRAFIE TEZA ILIESCU (STÂNGA) – EXTRASE BIBLIOGRAFIE DIACONESCU – 1977 (DREAPTA)
Autorii și titlurile în limba germană de mai sus reprezintă doar o mică selecție dintr-o singură lucrare, prezentate pentru satisfacerea curiozității cititorilor, dar trebuie reținut că pe parcursul tezei există un număr foarte mare de preluări din mai multe lucrări, unele dintre acestea arătând, pe lângă lipsa de onestitate, și caracteristica superficialitate a doctorandului Dan Marcel Iliescu. Exemplu: Penock în loc de Peacok.
EXTRAS TEZA ILIESCU, PAG. 19 (SUS) – EXTRAS BACIU (1981), PAG. 265 (JOS)
***
Luând în considerare plagiatul grosolan comis de către Dan Marcel Iliescu, pentru fiecare pagină în parte au fost identificate rândurile și imaginile copiate fără citare și fără indicarea sursei, în paralel cu lucrările din care a fost preluat acest conținut, toate acestea regăsindu-se în tabelul de mai jos:
Conform tabelului de mai sus, după numărarea rândurilor și a imaginilor preluate copy paste, se poate spune că Dan Marcel Iliescu a fost un doctorand „sârguincios”, el reușind performanța (s-ar putea chiar să fie un record național) ca în cuprinsul paginilor 3-12 din teză să plagieze nu mai puțin de 161 rânduri și 21 imagini, și asta doar din două lucrări de specialitate.
Fii primul care comentează