Nu face glume și nici nu încearcă să aibă umor. Nu spune bancuri și nu apare des la televizor. Nu are blog și podcast și nu postează nimicuri și sentimente. Nu-i place să țină discursuri și nici să facă băi de mulțime. Nu este iubit de conducerea partidului din care face parte. Bugetarii cu posturi grase și piloșii se tem de el. Parcă ar fi un fel de bau-bau care ar putea să le înghită lenea și bunăstarea, prostia și incompetența. Ba unii dintre cei care joacă tontoroiul la conducerea Partidului Național Liberal se feresc de el ca de un dușman de moarte aflat în fruntea partidului advers. Ilie Bolojan este cel mai incomod personaj politic din cîți a avut România fără să dea semne că vrea să fie conducător de oști, șef de partid sau președinte.
Trăind retras, departe de lumina reflectoarelor de la București, ca un antierou, Ilie Bolojan a devenit faimos prin modul în care a gestionat modernizarea municipiului Oradea și dezvoltările din județul Bihor. Omul cu cele mai puține apariții publice din toată inundația națională de gargaragii este la un pas de a deveni cel mai iubit prin absență, cel mai așteptat, un fel de Salvatore Della Patria, de Laleaua Neagră, de speranță a alegătorilor dezamăgiți, deși el nu candidează și nu prea vorbește despre situația din țară. Și, cu toate acestea, este pomenit ca vedetă a României, ca un fel de Superman administrativ și politic pe care țara începe să-l aștepte, să-l invoce și unii chiar să-l roage.
O șefă de partid care se visează președinte al României s-a declarat admiratoarea isprăvilor sale administrative și a calităților sale de organizator și se visează ea președinte cu el prim-ministru, deși cu greu ea ar putea concura pentru un post de secretară la cabinetul acestuia.
Marcel Ciolacu, înjurat de toată lumea, prins cu minciuna, încurcat la afaceri și scrîntit la familie, și-a imaginat că se scoate agățîndu-se de numele lui Ilie Bolojan.
„El este un om care doreşte să facă reforme în România, un om care s-a arătat foarte aplicat în ceea ce priveşte administraţia locală la Bihor şi este un partener pe care eu mi l-aş dori, din funcţia de preşedinte al României”.
Bolmojind prisoase mentale, Marcel Ciolacu încearcă să ne amăgească. Mai că ne roagă să-l facem președinte și ni-l aduce pe Ilie Bolojan în Piața Victoriei.
România traversează o situație cu totul neobișnuită. Dă semne că nu mai vrea hahalere și gargaragii, descurcăreți și vrăjitori. Parcă și-ar pune toate speranțele într-un om serios, retras, fără talente de circar, capabil să miște lucrurile și sentimentele de neîncredere ale oamenilor. Și să oprească potopul de delir verbal care îneacă toate discuțiile despre viitorul țării noastre. Numele lui circulă din ce în ce mai vîrtos.
Ca din senin, ne trezim că ici și colo cîte un alegător începe să strige sau să zică: Vivat Bolojan!
Fii primul care comentează