Spre rușinea, ghinionul și hazardul drumurilor mele n-am ajuns niciodată la Praid. Pentru mine, inundarea salinei seamănă cu o ușă care se închide pînă la capătul lumii, cum zice Jose Luis Borges. Și pe care nu voi mai putea intra niciodată. Cu regretul acesta în gînd citesc tot felul de articole, păreri, informații, rapoarte. Pe unele le salvez ca pe niște fotografii inutile, fără să știu de ce. Relatările despre situația creată la Praid conturează povestea tragică a unui loc pierdut pentru totdeauna. Nefericirea călătorului care nu mai poate coborî în salina de la Praid ține de literatură. Informațiile, relatările și declarațiile de martori și experți pe seama acestei tragedii spun multe despre halul în care au ajuns treburile noastre publice.
Cine a condus salina de la Praid?
„Actualul director, Dan Dobrea, este în funcţie din 2022, cu experienţă în management, fără legătură însă cu sectorul minier. El a fost numit de fostul ministru al Economiei, Florin Spătaru (PSD), cei doi fiind foşti colegi în UNPR Galaţi, unde Dobrea era chiar şeful organizaţiei judeţene a formaţiunii conduse la nivel naţional de fostul ministru Gabriel Oprea, potrivit Punctul.ro.
Conform propriului CV, citat de publicaţie, Dobrea a fost administrator de restaurant, firmă de comerţ cu maşini, respectiv al unei companii de asigurări. Începând cu 2020 a fost inspector la Primăria Lehliu Gară, iar apoi a lucrat în Primăria Galaţi, de unde a ajuns director peste o societate cu 1.300 de angajaţi şi şapte saline în administrare”. (Ovidiu Cornea, Europa Liberă)
„ONG-ul Societatea de Georgrafie Cholonky Ieno din Cluj are sub custodie Salina Praid, adică se se ocupă de finanțări, de lucrări, de revizuiri și, astfel, de siguranța oamenilor care locuiesc acolo. Totuși, un document exploziv arată că aceste finanțări au fost blocate de ONG.” (realitatea.net)
Daniel David, fost rector (?) al Universității Babebeș Bolyai) vede răul și mai adînc, la rădăcina lucrurilor:
„În zona învăţământului liceal suntem în Epoca de Piatră, nici măcar Evul Mediu. Adevărul este că acolo lucrurile trebuie schimbate şi trebuie schimbate repede. Avem nevoie de noi discipline, avem nevoie de noi conţinuturi, avem nevoie de noi metode de predare, avem nevoie de noi manuale”. (Daniel David, ministrul Educației din greșeală).
Într-un anume punct, el are dreptate, inclusiv în ceea ce-l privește. România se află chiar în „epoca de piatră” a aranjamentelor!
Sub privirile îngrozite ale localnicilor, au ajuns totuși la un fel de soluție:
„Prima ar fi evacuarea controlată a apei din mine și odată cu evacuarea apei umplerea cu pietriș, balast, pentru stabilizare. Să fie blocate, betonate căile de acces, pentru că minele vechi comunică cu mina turistică și mina în care se făcea extracția.” (Nicolae Sebastian Soltuz, directorul de investiții Salrom)
Ministrul Economiei, doctor în promisiuni trăsnite, lansează o idee menită să anestezieze nemulțumirile și furia localnicilor:
”Explorăm şi oportunitatea prin care să facem o nouă salină, pentru că masivul de sare este unul foarte important şi foarte mare şi atunci explorăm şi această oportunitate prin care vom putea să facem o salină nouă, o exploatare de sare nouă, pentru a păstra acest brand extrem de important pentru România şi pentru Europa şi anume salina Praid, care este atractivă şi pentru zona Sovata, nu doar pentru zona salinei Praid”. (Bogdan Ivan, ministrul Economiei)
Ce zice presa?
„Care sunt turiștii care vor avea curajul și încrederea să intre în această salină știind că sub ei este o mare de apă într-o cuvă de sare despre a cărei stabilitate putem vorbi doar teoretic, pentru că, practic, este foarte greu spre imposibil să știi și să prevezi cum se vor eroda și când se vor stabiliza factorii determinanți pentru structurile minelor. Adică va mai vrea cineva să intre acolo, vreodată?” (Cristian Teodorescu, Punctul.ro)
Fii primul care comentează