Diferențele de personalitate dintre președintele Nicușor Dan și premierul Ilie Bolojan sunt enorme. Încă n-au devenit subiect public, dar momentul nu pare a fi prea departe.
Nicușor Dan nu iubește comunicarea. Se chinuie în fața reflectoarelor și a microfoanelor. Din teama de ridicol, de gafe, vizibil încercat de dificultatea de a formula. La Primăria Capitalei, a tăcut cu lunile, și cu anii. În campania electorală, a vorbit puțin. A luat în brațe deficitul bugetar și l-a repetat pînă l-a transformat în problemă națională, vînturînd cele patru soluții ale sale aplicate, zicea el, cu succes la aceeași primărie a Capitalei. Omul Nicușor Dan este vizibil căzut în interiorul său, un precaut și-un ezitant. Îndărătul tăcerilor sale, se ascunde un ochi la pîndă, mereu bănuitor. El se teme de înfruntările directe, de războaiele deschise. Formulează evaziv, neclar, amînă răspunsurile clare și evită poziționările tranșante. Drept pentru care mi se pare de-a dreptul surprinzător faptul că pe nepusă masă, după două luni de tăcere, a anunțat că o conferință de presă în care va „răspunde la toate întrebările”.
Și a răspuns (neconvingător) despre finanțare și n-a spus mai nimic despre ofensiva măsurilor lui Ilie Bolojan. Doar că trebuia făcută, lăsînd decizia de majorare a TVA în coadă de pește, pe seama premierului. Adevărul este că decizia președintelui de a semna bilețelul de la Antena 3-PSD din campanie atîrnă încă greu în relația dintre cei doi. Președintele nu recunoaște că a făcut o gafă, că a comis o prostie politică cu scop electoral și nu vrea să-și ceară scuze. Lasă bilețelul cu pricina ca un bolovan de gheață între el și premierul care a decis că trebuie să recurgă la o majorare.
Cu atît mai mult, rămîne inexplicabil faptul că în ziua dezbaterii moțiunii, președintele Nicușor Dan s-a grăbit să ocupe coperta de știri ale zilei cu a sa conferință de presă. Și-a dorit să-l apere pe primul ministru față de atacurile Opoziției sau să-i ecraneze victoria în prima confruntare din parlament?
Oricum, tăcerea sa din perioada de fierbere provocată de primul pachet de măsuri ne arată cît de precaut este. Aș zice că prin această tăcere și prin ambiguitatea sa față de propria greșeală din campanie, președintele își arată și mândria și teama. Și-a lăsat un loc de întors ca să poată ieși dacă lucrurile degenerează. Este un prim semn că Nicușor Dan începe să joace politic, în stil de precaut și de om care o poate întoarce cît este necesar.
Al doilea, premierul Ilie Bolojan, se arată a fi un zgîrcit la vorbă, scurt, fără floricele, fără glume și, cînd are o concluzie și un enunț, este sec și direct, tranșant, cu tonuri de om hotărît, care se hrănește din mize și înfruntări. Ce cîștigă îl tonifică, ce-l incomodează îl ambiționează. N-a ezitat să iasă „cu pieptul” gol în fața corului de nemulțumiți față de pachetul de măsuri anticriză.
Ilie Bolojan a ales, ca la Oradea, să joace cartea cea mai grea a imaginii posibile. Aceea de premier sever, preocupat de reduceri, de hornar al sistemului, de măcelar al cheltuielilor aberante. La un moment dat, părea că nimeni nu îl mai susține, că nimeni nu-i de partea lui. Și, cu toate acestea, a continuat cu mai multă încăpățînare. Și merge mai departe.
La conferința de presă, președintele a spus că ”Toate discuțiile, măsurile, au intrat în atributul guvernului. Asta e ce pot să vă spun”.
Sunt gata să presupun că ambiguitatea formulării ascunde diferența de poziție dintre cei doi și că nu mai este mult pînă cînd vom avea surprize în relația dintre cei doi. De la orientare generală, pînă la trăsături psihologice, totul îi așază în tabere diferite.
Fii primul care comentează