Citate. Sclipiri diamantine ale pamfletarului Arghezi:
„Înfățișarea lui nu e nici de bărbier, nici de cozonac cu migdale.” (Tudor Arghezi, Ateneul, hanul picturii, în Facla, 24 decembrie 1911)
„Un portret al său figura însă de acum vreo două zeci de ani în Academia Română, nu știu și nici nu-i nevoie să se știe pentru ce.” (Tudor Arghezi, Moartea la mitropolie, în Facla, 31 decembrie 1911)
*
Vremea care intervine în Războaie. „20 noiembrie 1942. Timp foarte prost. (…) Von Richthofen e de părere că dacă ar avea o singură perioadă de timp frumos, o intervenție aeriană solidă din partea noastră ar duce la lichidarea cazului Rusă în mai puțin de două … (….) Dar am avea absolută nevoie de vreme bună pentru a ajunge să salvăm mobilele.”
„ 21 noiembrie 1942. Nu putem zbura nicăieri. Timpul este blocat pretutindeni … Nici o cale de a gândi la o acțiune defensivă.”
„23 Noiembrie 1942. Cerul se limpezește nițel peste Donetz. Dar vremea rea persistă în regiunea pătrunderii rusești, astfel încât nici o misiune aeriană nu poate fi realizată și că nu se poate obține o idee exactă a situației.”
Rândurile de mai sus sunt din Jurnalul de marș al Flotei a IV-a aeriană germană și din carnetul de rută al comandantului Flotei, generalul von Richthofen din timpul Spargerii frontului la Stalingrad. Ele confirmă un adevăr:
Dezastrul armatelor române și nemțești a fost mult sporit de vremea rea (ceață ca niciodată), care a făcut imposibilă intervenția aeriană atât din partea nemților, cât și din partea românilor.
Citind aceste lucruri din cartea Stalingrad, însumînd note de-ale lui Paulus, mi-am amintit că nemții au fost înfrânți în iarna lui 1941, în fața Moscovei, tot de Meteo. Ca niciodată în ultimele decenii, iarna a venit mai devreme, la debutul lui decembrie 1941, și s-a năpustit asupra nemților cu minus 30 de grade. În ținută de vară, pentru că Hitler nu luase în calcul posibilitatea ca înaintarea în inima Rusiei să fie încetinită de rezistența oarbă a rușilor, nemții au fost cât pe-aci s-o ia la fugă înapoi, peste graniță. A trebuit să intervină Hitler, care a salvat Germania de la dezastrul retragerii de tip Napoleon.
Nu numai în cazul lui Hitler, dar și în cel al lui Napoleon, Vremea a intervenit în forță de partea unuia dintre combatanți – de partea englezilor – prin ploaia de peste noapte la Waterlloo, care a obligat Marea armată să amâne ofensiva, ceea ce a dat răgazul necesar englezilor.
Luând aminte la amănuntele astea, m-am gândit că n-ar strica un eseu despre Rolul Meteo în istoria omenirii. Uite, de exemplu, bomba de la Hiroșima a putut fi lansată și o dată cu ea a putut fi născută spaima de Apocalipsa nucleară, datorită vremii frumoase. Se pare că multe momente de răscruce ale omenirii au fost determinate într-o direcție și nu în alta din cauza vremii. Cred că la un moment dat meditasem la ipoteza de lucru a unei istorii sub înfățișarea unui vehicol ajuns la răscrucea mai multor drumuri. De ce a luat-o omenirea pe un drum și nu pe altul, contrazicând fatalismul de tip marxist? Intervenția unor factori precum Vremea ar putea da un răspuns.
*
Siguranța de ieri e SRI de azi. Observație a lui Nae Ionescu în tableta În zodie nouă din Cuvântul 1 noiembrie 1927, de mare actualitate:
„Pentru a se menține și pentru a convinge țara de necesitatea absolută a permanentizării Partidului Liberal la cârma țării, d-l Ion Brătianu recurge la mijloace pe care până acum nu le întrebuința decât o Siguranță generală oarecare și ea în nevoie să-și justifice existența: organizează sau cel puțin descoperă comploturi.”
Siguranța de ieri e SRI de azi.
Fii primul care comentează