Sub pretextul că scot bani pentru ca România să aibă o democrație
consolidată, guvernanții de la PSD și PNL au extras sume colosale de la
buget, utilizate aparent pentru alegeri. Din aceste sume, a fost satisfăcut și
apetitul de bani al partidelor care se află în opoziție. Întrebarea firească pe
care trebuie să și-o pună toți cetățenii este cum sunt utilizate aceste
fonduri și care este câștigul imediat pe termen mediu și pe termen lung
pentru ei.
Din păcate, nu există o statistică oficială a tuturor costurilor utilizate, vezi
Doamne, pentru consolidarea partidelor politice și a democrației în acest an
atât de important sub aspect electoral. Nu avem nicio statistică, pur și
simplu pentru că Guvernul refuză să ne-o ofere. Iar Parlamentul, condus de
majoritatea pe care o știm, nu face niciun demers în acest sens. Poate se
va îndura AUR să le solicite miniștrilor de linie un raport despre cheltuieli.
Asta deși partidul AUR este și el beneficiar al acestor fonduri, chiar dacă o
parte dintre ele sunt dirijate în direcția caravanelor medicale.
Partidele politice primesc sume de bani direct proporționale cu ponderea pe
care o au în Parlament și în administrația publică locală. Ele sunt și
beneficiarele altor fonduri, destinate publicității electorale. Cea mai mare
parte a acestor bani e dirijată în mod discreționar către o anumită parte a
presei. Formal, tot pentru publicitate electorală. Însă doar o parte din
demersurile editoriale pe care le vedem pe posturile de televiziune sau le
auzim pe posturile de radio sau le citim în presă ne semnalează că avem
de-a face cu propagandă politică în scop electoral. Cele mai multe
demersuri de acest fel – repet, bine plătite – se transformă în publicitate
mascată pentru partidele politice și pentru competitorii susținuți de
acestea.
Una peste alta, dacă cineva va face efortul să inventarieze aceste costuri,
se va ajunge la concluzia că plătim noi, toți cetățenii, sume colosale pentru
ca partidele să ne apere și să ne consolideze democrația. În raport cu
aceste sume extrase din bugetul statului, sume puse în relație cu numărul
total de locuitori, România ar trebui sub aspect democratic să devină una
dintre cele mai performante țări de pe glob. Ceea ce e evident pentru toată
lumea că nu se întâmplă. Partea cu adevărat tragică a acestui desfrâu
financiar este că el se desfășoară în anul în care datoria României aproape
a depășit pragul de alertă de 60%. O datorie pe care economia noastră
bolnavă nu are capacitatea să o achite. Altfel decât prin sacrificarea unor
generații. Ca să nu mai vorbim din nou despre dobânzile uriașe pe care le
tot rostogolim de la un an la altul. Nu ar fi oare cazul ca măcar acea parte
a presei care nu beneficiază de fonduri electorale să le solicite insistent
guvernanților un raport asupra cheltuielilor făcute în acest scop?
Fii primul care comentează