Am ajuns cu serialul Borgen (producție daneză, lansată în septembrie 2010) la jumătatea sezonului al doilea. Nimic deosebit față de primul. Fiecare episod pornește dintr-o dificultate apărută în fața premierului femeie:
Birgitte Nyborg Christensen.
Asta în paralel cu problemele de acasă, unde Birgitte demonstrează încă o dată că liderii sînt și ei oameni, astfel că un soț o poate lăsa pe premier pentru una mai urîtă. Dintre momentele cele mai tari ale serialului rețin pe cel cu șoferul Kim, un fel de SPP-ist danez. Ajuns acasă la Birgitte cînd aceasta se pilise zdravăn, Kim i-o trage (asta e formularea premierului). A doua zi, cînd se trezește, Birgitte își dă seama că e totuși premierul Danemarcei. Drept pentru care îl mută pe Kim la un alt ministru ca șofer.
Bietul Kim!
N-a știut că a i-o trage premierului nu intra în fișa postului său! Chiar dacă nu se termină cu moartea eroului, ca în Vikingii sau în The Last Kindom, intriga țesută împotriva unui șef de subordonații săi duce deseori la prăbușirea respectivului. Presa – repet – e levierul cu care se dă în cap dușmanului. Nu de puține ori campania de presă e alimentată de omul de PR al premierului. Conducător al unei Coaliții de guvernămînt, Birgitte vede peste tot concurenți la șefia guvernului. Ca să facă față, îl pune pe Kasper să orchestreze campanii de presă murdare împotriva celui considerat periculos. Amir Diwan, șeful Ecologiștilor și ministrul Climei în Guvernul condus de Birgitte Nyborg, e victima unei asemenea campanii. El se opusese – și pe drept cuvînt – alăturării partidelor de Opoziție, de Dreapta, la o inițiativă de Stînga a Guvernului. Pentru a obține sprijinul Partidului Liberal, în ambiția grandomană de a promova un Proiect al întregii clase politice, Birgitte acceptă mari concesii antiecologiste cerute de Partidul Liberal, condus de fostul premier. Amir are tot dreptul să se opună acestui miș-maș. El stîrnește îngrijorarea lui Birgitte și prin imaginea bună din presă. Pentru a-l pune la punct Birgitte orchestrează campania de presă împotriva lui Amir iscată de dezvăluirea că, deși apărător al mediului, conduce un Cadillac vechi, adus din Cuba, care consumă enorm și împrăștie noxe. Campania, care funcționează la un moment dat fără nici un control, depășește hotarele propuse, cele de a-i mai tăia din nas lui Amir, ducînd la demisia acestuia. Partidul Ecologist pleacă din Guvern. Guvernul rămîne minoritar. Campania s-a întors împotriva lui Birgitte.
Pînă acum din punct de vedere politic serialul e un curs despre cum e politica o curvă. Toți se lucrează reciproc. Pentru a-l da jos pe ministrul de Externe, Bjørn Marrot, care e și șeful Laburiștilor, partid din Coaliție, mai mare decît cel Moderat (coaliția ar fi în România între PNL și USR, cu Dan Barna premier), adjunctul său, Troels Höxenhaven orchestrează o campanie de scurgeri de informații din minister, menită a dovedi că ministrul, sudor la bază, e un bou care vorbește prost engleza și-și pune cravate anapoda. Distrus, Marrot demisionează din toate funcțiile și din politică. Troels Höxenhaven îi ia locul la șefia partidului și a ministerului de Externe. De cum se vede cocoțat în funcții, se avîntă într-o campanie mediatică avînd drept scop parvenirea la funcția de premier. Viața intervine însă aici prin intermediul presei. Troels Höxenhaven e tipul politicianului unsuros. Amabilitatea sa frizează slugărnicia. Numai că sub înfățișarea de caras se ascunde un răpitor. Așa cum îl vedem, tot numai zîmbet, l-a dat jos pe Michael Laugesen. Acesta pune mîna pe publicația de scandal Vineri. Știind că Troels e gay îi întinde o capcană. Șantajat cu fotografiile care-l dau în gît ca mincinos (și-a înșelat nevasta timp de 16 ani), Troels demisionează și se sinucide. Două jurnaliste de la Ekspres, de tip activiste civic, descoperă capcana, demisionează și dau materialul despre regia șefului omului de PR al premierului. Premierul încearcă să-l șantajeze pe Laugesen cu materialul, dar acesta o avertizează că și el poate da documente despre aventura sa cu șoferul.
Condiția tensiunii dramatice a serialului:
Existența unei prese independente, dar mai ales cu o putere de proporții asupra opiniei publice.
O opinie publică atentă, gata să tresară la dezvăluirile din presă. Presa e omniprezentă în viața politică a Danemarcei din serial. Toți politicienii umblă cu telecomanda în mînă și reacționează imediat la dezvăluirile presei. Acasă sau la serviciu, Birgitte urmărește comentariile scurte ale analiștilor politici. Aceștia nu participă la talk-show-uri cu haita, ca la noi, ci la scurte interviuri, în care-și dau cu părerea pe loc, astfel încît politicienii să aibă deja o imagine a semnificațiilor unei acțiuni.
Fii primul care comentează