Momente și evenimente comentate de mine. La începutul lui septembrie 2002, Guvernul Adrian Năstase aprobă acordarea sumei de 3,3 miliarde de lei fundației The Project of Transitional Democracies, conduse de Bruce Jackson, președintele Comitetului SUA pentru NATO, pentru proiectul „Democrația în tranziție, demersuri pentru integrarea României în structurile euroatlantice”. Titlul comentariului meu din Jurnalul național, 16 septembrie 2002 O șpagă pentru Bruce Jackson spune totul despre cum vedeam eu banii dați de Guvernul României.
Zilele din urmă ne-au adus știrea potrivit căreia Guvernul român va da unei Fundații înființate și conduse de Bruce Jackson suma de 3,3 miliarde lei (în valută) pentru a promova imaginea României în lume. Despre hotărîrea Executivului am aflat ocolit, de la jurnaliștii americani, și nu, cum s-ar fi cuvenit, de la domnul prim-ministru sau de la purtătorul său de cuvînt. Banii nu provin din portofelul domnului Adrian Năstase, nici din cel al domnului Ion Iliescu. N-au fost strînși din ouăle găinilor de la Cornu, vîndute cu bucata, la ieșirea în Șoseaua Brașov – București, de săteanca Dana Năstase, și nici din economiile făcute de domnul Ion Iliescu prin renunțarea la felul întîi din meniul alimentat de la buget. Sunt bani luați de la români prin sistemul fanariot de taxe și impozite sau, pur și simplu, furați prin umflarea prețului la căldură. Ar fi fost normal, de aceea, ca Guvernul să dovedească mult mai multă transparență în încheierea contractului cu Fundația fostului ofițer de informații al Armatei americane. Să ne spună, de exemplu, pe ce criterii-a fost aleasă „The Project on Transitional Democracies”? S-a făcut o licitație publică la care a participat, ridicînd două dește, domnul Bruce Jackson? Și dacă nu, ce argumente zdrobitoare se află în dosarul proiectului de 1- au dat drept cîștigător în 2 timpi și 3 mișcări? Sunt întrebări la care e musai să răspundă domnii guvernanți. Banii pe care-i risipesc atît de darnic sunt bani publici. Și peste tot în lumea civilizată se dă socoteală contribuabililor de felul în care le sunt folosiți banii. Cu atît mai mult se impunea asta, cu cal în ultimul timp asistăm la o veritabilă aruncare de bani pe fereastră în numele campaniei pentru integrarea în structurile euro-atlantice.
Fie și la o simplă privire remarcăm că Fundația e nou înființată. Remarcăm, de asemenea, că Bruce Jackson urma să ajungă în fruntea ei după plecarea din postul de vicepreședinte al companiei „Martin Lockheed“. Care va să zică, atît Fundația, cît și domnul n-au experiență în ceea ce se numește promovarea imaginii, o activitate reclamînd exigențe specifice. Prin ce a convins, atunci, Bruce Jackson? Dacă înțelegem titlul proiectului său, el se angajează să facă demersuri pentru admiterea României în NATO. În anii interbelici, ungurii deveniseră faimoși prin mijloacele mai puțin ortodoxe puse la bătaie pentru a-și promova în lume interesele revizioniste. Lor li se atribuia trimiterea unor dame prea mult dispuse în paturile unor politicieni occidentali. Ele aveau înalta misiune patriotică de a plasa în urechile înfierbîntate, la momentul culminant, discursuri convingătoare despre marea nedreptate făcută ungurilor la Trianon în favoarea puturoșilor de valahi. Să fi lăsat să înțeleagă Bruce Jackson că poate apela la mijloace asemănătoare pentru a promova imaginea României în lume? Să fi convins domnia sa Guvernul Năstase că, bărbat focos fiind, i-a picat cu tronc simpaticei Condoleezza Rice? Sau că se bucură de înaltul privilegiu de a o ajuta pe Barbara Bush să-și schimbe albiturile? Nu credem. Și, chiar de ar fi așa, avem o părere prea bună despre Administrația americană ca să ne imaginăm că și acolo deciziile istorice se iau sub plapumă și cu lampa stinsă. Să bănuim că domnul Bruce Jackson i-a tras pe sfoară pe ai noștri dîndu-se drept altcineva?
Posibil.
În recentul său popas la București, prelungit prin sezonul mustului și al pastramei cu lăutari, Bruce Jackson a găsit de cuviință să se pronunțe și asupra vieții noastre politice. A făcut-o însă cu o brutalitate care încalcă nu numai normele elementare ale diplomației, dar și pe cele ale bunului-simț. Domnia sa a declarat că americanii sunt mirați cum de au votat românii un anume partid din Opoziție. Lăsînd la o parte faptul că invocarea e nițel exagerată, știut fiind că americanii habar n-au de români, pe care-i confundă cu tăiețeii, domnul respectiv a vrut să spună că suntem proști. Nu de altceva,
dar cînd te întrebi cum de a putut s-o ia ăla pe aia, lași să se înțeleagă cît se poate de transparent că aia e una de pe șoseaua de centură, iar ăla, un nătărău. Impolitețe gravă, ca să nu-i spunem altfel, gîndindu-ne că a beneficiat de o ospitalitate mai mult decît generoasă. Cum Bruce Jackson a dat de înțeles că-i purtătorul de cuvînt al grupului care conduce lumea din sutienul celebrei Doamne a Libertății, am fost înclinați să credem într-o opțiune a Administrației SUA de a ne indica fățiș, fără menajamentele de rigoare, să votăm și în 2004 pe Adrian Năstase și pe Ion Iliescu. Ceea ce, între noi fie vorba, a lovit în interesele Administrației americane, înfățișate românilor drept una ajunsă cu aroganța pînă la acel punct dincolo de care începe mojicia.
Tărășenia cu 3,3 miliarde de lei luate fără licitație într-un fel de șest abisal ne îndeamnă să credem că Administrația americană habar n-are cine vorbește în numele ei la mii de kilometri de clădirea Casei Albe. Domnul Bruce Jackson s-a pronunțat în nume propriu.
Stimulat, firește, de grosimea din cont a celor 3,3 miliarde lei încasate drept bacșiș.
Această șpagă pe față (cît s-o fi dat și pe dindos?) pentru ca Bruce Jakson să vîre autoritatea SUA în ciorba bătăliei noastre politice ridică o mare problemă în perspectiva admiterii în NATO. Se vot găsi oricînd pe meleaguri americane și europene domni precum Bruce Jackson dispuși să fie, contra cost, avocați ai unui regim corupt și dictatorial. Vom asista la nesfîrșite cîntări ale actualei puteri din partea unor înalți funcționari occidentali, în timp ce România va fi terenul jafului național și al încălcărilor democrației? Ne va avertiza Bruce Jackson, în numele unui pretins mandat oficial american, să nu-1 luăm în seamă pe Traian Băsescu? Sunt întrebări pe care trebuie să ni le punem – și nu fără neliniște – dacă ne gîndim că și la case mai mari se poartă mita și bacșișul.
Fii primul care comentează