Moțiuni cu zgomot mare, dar fără folos. O duminică stricată pentru o formă diluată de democrație. Nici nu au votat cu adevărat, nici n-au contestat vehement, nici nu s-au pornit să curețe sistemul de tarele sale.
În loc de weekend turistic, am avut parte unul aparent politic. S-au făcut că luptă și s-au făcut că se apără și că trudesc la ieșirea din groapă. Cam atît. Dacă n-ar fi fost reacția explicită a PSD prin vocea lui Sorin Grindeanu, că partidul mai rămîne la țuțuroi doar o vreme, dar în curînd se pregătesc de despărțire, chiar nu văd la ce ar fi folosit aceste patru moțiuni de cenzură. Opoziția s-a prefăcut că protestează la greu, iar puterea că îi răspunde cu dăruire cauzei pentru care luptă. Simion a zis că vrea să-i dea jos, iar Bolojan că îl încurcă în marșul de salvare a bugetului în derivă.
Această dispută la relanti nu a folosit la nimic nici pentru opoziție, nici pentru putere. Pentru opoziția încă naivă, pentru că nu a fost capabilă să se organizeze și să combată coerent. A adus în sală mai puțini oameni decît au semnat pentru moțiunea de cenzură. A fost păcălită cu dezbatera în ziua de duminică, exact cînd AUR se pregătea să umfle plămînii la Țebea. Patru moțiuni de cenzură pentru ca George Simion să zică doar o singură dată: „Sunteți asasinii democrației din România” este prea puțin. Mai mult, o asemenea propoziție acuzatoare rostită în parlament, fără precedente și cu o parte din partid și din susținătorii pe la sărbători cîmpenești sau patriotice, a sunat ca un tunet printre altele la ora de îngăimare a furtunii.
Cred că împingerea în derizoriu a celor patru moțiuni AUR nu poate fi socotită o victorie serioasă a Coaliției pătrată și ea. Geaba au căzut cele patru moțiuni cînd afară, în stradă, cu fiecare zi, populația este mai agitată și mai nemulțumită. La început, pachetele de măsuri mai adiau o speranță. Oamenii credeau că e rost de o schimbare. Au început să se dezumfle. Salariile și pensiile speciale ale judecătorilor s-au pierdut pe drum. Cu excepția celor trei agenții jumulite la salarii, restul sistemului a rămas neatins. Mau rău. A apărut investigația Recorder care depășește cu mult anvergura unui material de presă. Este prima mare prezentare publică a unei rețele de infracțiuni, dezvoltată de ani și ani în economia subterană? Nu știa ANAF-ul? Nu știau Finanțele? Exclus! Nu știu nici acum dacă în culisele afacerii este SRI-ul au ba? Poate că ANAF-ul și unii oameni din clientela guvernamentală s-au alimentat din aceste învîrteli, conexe și cu afacerea restituirilor de TVA. În loc să abordeze subiectul, ministrul Alexandru Nazare a fost prins și el cu datorii și cu firme offshore și s-a întrecut în scăldat afacerea, lăsînd senzația de om cu musca pe căciulă.
Un cetățean oarecare este sancționat pentru o datorie de 10 lei cu penalizare de întîrzîiere, iar compania cea mai profitabilă din construcțiile derulate în România se dovedește a fi doar o ficțiune, o morișcă financiară. În fața scandalului, primul-ministru amînă subiectul, îl evită, îl lasă la dospit, fără să înțeleagă că dezvăluirea are suflul unei bombe de mare tonaj.
Pachetele de măsuri încep să lunece dacă guvernul condus de Ilie Bolojan nu își mută atenția de la cetățean la bolile instituțiilor publice. Toată reforma se dezumflă pe drum și se decredibilizează dacă guvernul rămîne concentrat numai pe taxe, pe tăieri și pe reduceri și nu se ocupă explicit de cancerul din structurile statului.
Mai mult, țara se chinuie să strîngă bani pentru deficit și președintele și guvernul șterg cu buretele răspunderea celor care au îngropat țara în datorii. În locul unui decont, Marcel Ciolacu este boier cu toate învîrtelile sale și ale nepotului lăsate în pace, Nordis s-a liniștit și oamenii implicați sunt liberi, pregătiți deja de „fapta nu există”, dosarele penale ale lui Ludovic Orban, ale lui Vasilică Cîțu și Vlad Voiculescu sînt pupate pe coperți și legate cu fundițe de procurori. Un doctor cu șpagă și un polițai cu mită ce mai sunt aruncați la mulțime.
Asta nu miroase nici a reformă și nici a curățenie! Și oamenii o văd, o simt, o percep. Nu-s așa proști ca să nu-și dea seama că n-are cum să se schimbe mare lucru cu ministrul Bogdan Ivan la Energie, cu Ionuț Moșteanu și cu Oana Țoiu la Armată și la Externe, cu Nicușor Dan chicotind frumos prin parcul de la Cotroceni.
Nici n-am plecat bine la drum că ne vine să ne întoarcem!
Fii primul care comentează