Lia Sandu este consul general onorific al României pentru statul Nevada la Las Vegas din 6
iunie 1988. O viață de om. Și nu o simplă viață. Este, de când se știe, activistă a Partidului
Republican și a avut mereu sarcini de conducere în plan local. Este originară din România, de
unde a plecat. Și nu a uitat. Se întoarce mereu cu gânduri frumoase și gesturi emoționante. Și
iată, am ocazia, după atâtea editoriale critice, să vorbesc astăzi despre un gest emoționant de
omenie a unui român.
Întoarcerea Liei Sandu spre țara pe care a părăsit-o la scurt timp după terminarea Facultății de
Geologie este încărcată cu multă emoție și generozitate. Facultatea de Geologie și Geofizică a
Universitatății din București s-a format prin unirea a trei facultăți cu profil geologic, înființate
după reforma învățământului din 1948, și anume: Facultatea de Geologie și Geografie din
cadrul Universității, Facultatea de Geologie Tehnică din cadrul Institutului de Mine – București și
Facultatea de Geologie Tehnică din cadrul Institutului de Petrol și Gaze – București. S-a creat
astfel o secție de Geologie și Geofizică în cadrul Facultății de Geologie și Geografie.
Acolo, la Facultatea de Geologie, tatăl ei, Dumitru Sandu, a fost un cadru didactic de prestigiu,
între altele și mentor al lui Emil Constantinescu. Din păcate, a decedat în ianuarie 1989, ratând
astfel evenimentele istorice care au schimbat fața României. Lia Sandu nu a uitat de unde a
plecat, nu a uitat de tatăl ei, care i-a fost model și, de mulți ani, revine constant în țara în care s-
a născut, oferind câte o bursă destul de consistentă în plan financiar – ea spune că este
modestă – celui mai merituos student. O face din 1997. Iar în acest an a decis ca, la data de 30
septembrie, ora 10, să acorde nu numai o diplomă, ci și o bursă pentru un student de excepție,
care să-i dea posibilitatea să studieze cel puțin un trimestru într-o instituție de specialitate și de
mare prestigiu din statul Nevada.
Poate că unii nu-și mai amintesc, dar în anul 2004, Lia Sandu a revenit pentru o perioadă mai
îndelungată în România în scopul de a candida la funcția prezidențială. Era un timp în care, mai
mult decât acum, majoritatea românilor îi priveau cu suspiciune pe conaționalii lor care trăiseră
și făcuseră o carieră afară, cel mai relevant exemplu în acest sens fiind Ion Rațiu, care nici el nu
a câștigat în 1990 competiția cu Ion Iliescu. Cum, de altfel, nici Câmpeanu nu a câștigat. Dar să
începem cu începutul.
Într-o bună zi de acum zeci de ani, în liftul cu care urcam în sala de festivități a hotelului
Waldorf Astoria, îmbrăcat la trei ace, în smoking, am avut o surpriză de zile mari. M-am
reîntâlnit cu Lia Sandu, cu care fusesem coleg de clasă la liceul Sfântul Sava și prieten
apropiat. După atât de mulți ani! Iar ocazia este ea însăși memorabilă. Făceam amândoi parte
dintre prietenii invitați de profesorul Emil Constantinescu, care reușise să câștige alegerile
prezidențiale și căruia președintele Statelor Unite de atunci îi dedicase, în exclusivitate, o
ceremonie, decernându-i un premiu important primului președinte democrat din România. La
scurt timp, Lia Sandu a revenit în țara natală și, de atunci, o face constant pentru a organiza, an
de an, câte o ceremonie în care, în memoria tatălui ei, premiază un student merituos.
Este un gest emoționant. Un exemplu pe care îl urmează, într-un deplin anonimat, din păcate,
mulți dintre românii care nu vor să uite de unde au plecat. Ca și ei, Lia Sandu a regăsit drumul
de aur spre casă. În data de 30 septembrie, ora 10, la ceremonia de decernare a burselor va
participa, alături de Lia și de mulți alți invitați, și profesorul Emil Constantinescu, primul
președinte democrat al României și el însuși cadru didactic al acestei prestigioase facultăți,
despre care, mai sus, le-am oferit cititorilor câteva amănunte.
Fii primul care comentează