Ori de cîte ori ajung la Paris e musai să intru la Gibert Jeune, faimoasa librărie din Place Saint Michel, cum treci Pont Saint Michel. Fațada librăriei o știu cu mult înainte de a călători la Paris ca mic burghez postdecembrist. Librăria e legendară. Avînd culoarea galbenă, ea îți atrage privirile prin firmă, Gibert Jeune, și precizările Livres Papeterie. Istoria ei se găsește în toate broșurile turistice și site-urile de cultură generală. Am preferat s-o reproduc pe cea reamintită de site-ul Livres Hebdo în articolul Jeune et Joseph: le saga des Gibert din 2 iunie 2017. Au fost mai multe articole în presa franceză de la vremea respectivă despre Gibert Jeune, toate provocate de un eveniment comercial:
Cumpărarea lui Gibert Jeune de către Gibert Joseph.
O istorie care te complexează dacă o raportezi, cum se cuvine, la trecutul librăriilor de la noi.
Cică în 1866, un fost seminarist, devenit profesor la Saint- Etienne, vine la Paris, la vîrsta de 35 de ani, pentru a se face buchinist pe cheiul Saint-Michel. Buchinistul de profesie, prezent și azi, cînd toată lumea cîntă pe nas înmormîntarea cărții din hîrtie, e un tip care-și deschide pe cheiul Senei o prăvălie constînd din mai multe cutii cu capacul desfăcut. Buchiniștii sînt scutiți de taxe și chirie, cu condiția să vîndă cărți și fleacuri legate de aceasta. Meseria e azi pe ducă. Fiind însă o curiozitate turistică, prăvăliile sunt în patrimoniul UNESCO încă din 2011, și primăria Parisului face totul pentru a le păstra, fie și ca relicve. La finele secolului al XIX-lea, meseria e profitabilă. Situarea negoțului în apropiere de Sorbona face ca Joseph Gibert să se pricopsească. A contribuit la asta și creșterea vînzărilor de carte școlară după introducerea învățămîntului gratuit și obligatoriu în Franța. Cu banii cîștigați, Joseph Gibert inaugurează în Place Saint Michel o librărie. Se întîmpla asta în 1888! De atunci librăria e la locul ei, în Place Saint Michel. La moartea sa, în 1915, librăria rămîne celor doi fii, cel mare, Joseph, și cel mic, Regis. În 1929, Joseph se separă de frate-său și inaugurează mai sus, pe Bulevardul Saint Michel, la numărul 30 propria librărie. Cele două librării frățești – Gibert Jeune și Joseph Gibert – devin concurente crîncene. Stategiile de dezvoltare diferă între cele două librării. Joseph merge pe extindere. Librăria de pe Saint Michel atinge o suprafață de 3600 metri pătrați. Sînt deschise alte 19 magazine – două la Paris, și restul în provincie. La finele lui 2016, Joseph Gibert avea 650 de salariați, o cifră de afaceri de 123 milioane de euro, din care 90 de milioane numai din comerțul cu cărți, și un profit de 311.800 de euro pe an. Gibert Jeune se dezvoltă în calitate. Deschide în plus un singur magazin la Paris. Are 169 de salariați, o cifră de afaceri de 2 milioane de euro, din care 23,8 milioane din cărți. Față de Joseph are pierderi. 590.000 de euro în 2016-2016. Un veritabil examen e pentru cele două firme trecerea din 2000 la gratuitatea manualelor. Gibert Jeune se deshide doar pentru papetărie. Joseph Gibert vinde și discuri, DVD-uri. Astfel că în timp ce pentru Gibert Joseph cifra de carte scolară se reduce la 13% din cifra de afaceri, la Gibert Jeune ea rămîne la 30%. Extinderea externă, diversificarea articolelor, sporirea numărului de puncte de vînzare îi asigură lui Gibert Joseph succesul. Gibert Jeune se cramponează de magazinul care se găsește din 1971 în Place Michel, mutat aici de pe chei. Clientela sa e dominant turistică. Scăderea numărului de turiști ca urmare a atentatelor teroriste, prăbușirea comerțului cu carte lovesc din plin Gibert Jeune. Gibert Joseph cumpără Gibert Jeune. Povestea asta n-o știam cînd am intrat la Gibert Jeune. Caut, evident, cărți de istorie. Istoria e la ultimul etaj. Se urcă cu scara rulantă. Se coboară pe scări. Istoria e aici peste tot. Pe măsuțele cu noutăți. Pe rafturile împărțite pe epoci și regiuni ale Planetei. Roma și Grecia antică au mai multe rafturi. Ce dracu să cumpăr despre Roma antică?! Sînt oferte care de care mai ispititoare. Iau și țin în mînă o carte despe cum au murit Cezarii Romei imperiale. Genul de prelucrare a datelor știute deja într-o carte special concepută pentru un subiect. Ca de exemplu, sfîrșiturile dictatorilor sau nevestele dictatorilor. Au marele avantaj că, de exemplu, pentru morțile împăraților nu mai trebuie să consulți toate paginile dedicate unui împărat. O las deoparte, nu din grija de bani, ci din cea de greutate a valizei, eterna mea problemă cînd merg în Franța cărților seducătoare. Optez pînă la urmă pentru:
- Renseignement et espionnage pendant lʼAntiquité et le Moyen-Âge (French Edition) de Patrice Brun, Éric Denécé, prefață de François Mermet
- La minute antique – Quand les Grecs et les Romains racontent notre époque de Christophe Ono-dit-Biot
- Atlas de la Rome antique (French Edition), de Chris Scarre.
- Atlas de l’Empire romain. Construction et apogée: 300 av. J.-C. – 200 apr. J.-C. de Christophe Badel, Nouvelle édition
- Atlas de Rome et des Barbares, IIIe-VIe siècle. La Fin dʼEmpire romain en Occident, édition 2018, de Hervé Inglebert
- Dictionnaire amoureux de la Rome Antique, de Xavier Darcos; (Auteur), Alain Bouldauyre.
Am intrat însă pentru istoria Turciei. La Galerrie Lafayette, raionul cu Istorie n-avea nimic în plus față de cumpărasem eu deja. Întreb pe o angată unde e Turcia. O căutasem la Europa mai întîi și la Orientul Apropiat mai apoi. La Asia, îmi răspunde specialista. La partea de raft pe care scrie La Turquie intru în încurcătură. Nu-mi amintesc ce cărți am deja cumpărate din cele de pe raft. Cîteva le dibuiesc. Dau însă de una care mă atrage: Michel Bruneau, De L’Asie Mineure à la Turquie, Paris, CNRS Éditions, 2015, 412 p. O frunzăresc. Exact de ce aveam nevoie pentru serialul Erthugrul. Dar dacă am cumpărat-o în variantă electronică? Fuga la Ipad. Da, o am pe Kindle. Cumpăr totuși: L’Empire Ottoman et l’Europe XIVe -XXe siècle de Jean-François Solnon și La Turquie: De l’Empire ottoman à la République d’Atatürk de Thierry Zarcone. Aruncînd o privire asupra noutăților, mă opresc la una pe care n-am luat de la Lafayette: Histoire mondiale des services secrets, de de Rémi Kauffer. Am acasă un dulap întreg cu astfel de cărți. Asta mi se pare interesantă: abordează momente ale spionajului pe etape istorice și la nivelul planetei și nu pe țări sau Servicii.
O cumpăr.
O voi citi vreodată?
Fii primul care comentează