Oricît de multă bunăvoință am avea, nu putem să evităm îndoielile generate de experiențele precedente și întrebările stîrnite de improvizația calendarului și a echipei conduse de Ilie Bolojan
Felul grăbit, pe repede înainte, în care guvernul a fost trecut prin Parlament nu poate să nu lase îndoieli. Ba chiar să provoace rîsul. Dacă totul s-a putut derula atît de rapid, de ce am pierdut o lună de zile?
Ce conține planul de guvernare? N-are rost să presupunem că parlamentarii care au votat l-au cunoscut în detaliu. Pe mulți mai degrabă nu-i interesează decît în linii mari.
De ce o minoritate maghiară are doi miniștri, iar celelalte 17 minorități din Parlament, altele decît cea maghiară, nici unul?
Cîtă credibilitate pierde din start guvernul condus de Ilie Bolojan prin prezența în Executiv a celor susținuți de Dacian Cioloș, socotit de toți un avanpost politic al Franței în România?
Ce respect pentru Executiv mai rămîne după ce candidații la fotolii au fost trecuți prin audieri la comisii ca printr-un control de tip aeroport. Numele, prenumele, profesia, destinația și o minimă verificare de identitate. Nu am aflat cîți miniștri avem cu cîte cetățenii. Despre competențe, ce să mai vorbim! Ce priceperi de reformare a aparatului birocratic poate avea un om de afaceri? Dacă experimentul a funcționat în SUA și s-a încheiat prost și cu scandal între protagoniști, cum poate funcționa la București cu un om expert în nimic? Dragoș Anastasiu a făcut multe afaceri profitabile, dar n-a construit nici un brand solid chiar dacă una din firme se numește Eurolines.
Ce competențe minime care să evite ridicolul ar putea deține Oana Țoiu la Ministerul de Externe? Dacă prestația personajului poate ține și de unele ambiții particulare sau de partid, cele privitoare la interesele României nu pot fi periclitate într-un asemenea hal cu un asemenea ministru.
Ce califică USR pentru o asemenea pondere în guvernul Bolojan, cîtă vreme eforturile acestei grupări nevrotice s-au limitat la susținerea președintelui Nicușor Dan? Președinția este una, guvernul României, cu totul altceva!
Chiar atîta geniu amestecat cu șmecherie și incompetență a concentrat guvernul Ciolacu încît trebuia păstrat măcar o fărîmă de know how cu Marian Neacșu? Și prin ce tehnologie genetică sau AI a izbutit PSD-ul să-l aducă cu pluta sau cu Serviciile pe Ciprian Șerban la Ministerul Transporturilor?
Cam care să fie cunoașterea minimă a potențialului de Apărare a României pe care o deține Ionuț Moșteanu după trecerea prin diverse forme de pregătire non-militare, chiar pe la școli dezonorante?
Cum poate fi considerat un argument pentru PNL faptul că a importat un cunoscut dalmațian politic numai pentru că se descurcă mai bine pe coridoarele birocrației de la Bruxelles? Este vorba despre „reperatul” Dragoș Pîslaru.
Cum mai poate fi credibil demersul insistent de reducere a cheltuielilor după desemnarea celor cinci viceprim-miniștri?
Care au fost performanțele fiscale și financiare, inclusiv împrumuturile luate de România în timpul mandatului lui Alexandru Nazare la Ministerul Finanțelor?
Cît de mari au fost performanțele ministrului Florin Ionuț Barbu la Agricultură și ale lui Daniel David la Educație pentru a fi preluați și în noul guvern de scoatere a țării din dificultate?
Dacă scuturăm bine lista guvernului Bolojan, nu rămîne decît numele lui.
Fii primul care comentează