Deși o parte din Valea Prahovei a avut, ieri seară, prilejul unei pene de curent majore, dar în urma unei ploi minore, tot am apucat, de pe la 20:30, să urmăresc, timp de circa 5 ore (și nu m-am lăsat) spectacolul oferit de către Trump, Zelenski și cei șapte pitici din UE și NATO, la Casa Albă. Și mărturisesc, prieteni goldiști, că m-am distrat copios, mai bine ca la o ediție de iUmor. Alături de concluzii, o să vă relatez, în consecință, și episoadele de discuții și declarații, prin care și Trump, dar mai ales Zelenski și liderii UE, pe mine m-au distrat, după cum v-am mărturisit, dar au convins planeta că sunt doar o sumă de politicieni total inadecvați momentului geopolitic extrem de complex pe care îl trăim.
Prima concluzie clară: Trump i-a chemat, de fapt, pe liderii UE, la pachet cu Zelenski, doar pentru ca aceștia să ia notă de ceea ce el decisese deja împreună cu Putin, bineînțeles, asistat de la distanță și de Xi Jinping. Se confirmă, așadar, ceea ce presupuneam ieri, când vă spuneam că lui Trump i s-a rezervat în mod strict rolul de a-i aburi pe liderii Occidentului Colectiv, dar totuși greu se putea paria pe faptul că evoluția acestor pitici, acestor lideri politici, va fi atât de penibilă. Nu au emis nici măcar o referire de substanță, nu au prezentat nici măcar un singur proiect de tip geopolitic ce să fie, eventual, contrapus de către UE plus SUA strategiei prezentate de către Putin și Xi. Nu au fost din partea lor decât laude deșănțate și nerealiste la adresa lui Donald Trump. De fapt, am observat în cele câteva ore un adevărat concurs de pupincurism la care s-au aliniat cei șapte lideri europeni, plus Zelenski. De fapt, campionul acestui concurs de pupincurism a fost chiar Zelenski. Am pierdut numărătoarea laudelor sale pentru „marele portocaliu”; dar nici ceilalți lideri UE, alias „membrii trupei Rothschild” sau „cei șapte pitici”, să știți că nu s-au lăsat mai prejos. Care mai de care, în diverse moduri, din diverse unghiuri, se repezeau la dosul masiv al lui Trump ca să îl țuce, după cum zic ardelenii, și nu au ratat niciun centimetru pătrat de pe dosul lui Trump. Și tot n-au obținut nimic. Repet, doar au luat notă de ceea ce deciseseră deja, încă de vineri noaptea, Trump și Putin. Și pentru ca să confirme ceea ce spun eu aici, după vreo trei ore de discuții, Donald Trump n-a făcut altceva decât i-a parcat pur și simplu pe ceilalți șapte plus unu interlocutori timp de circa 40 de minute, ca să stea el la taclale telefonice de pe speaker cu tovarășul său Putin; nu i-a lăsat pe cei șapte plus unu să asiste, a asistat doar staff-ul lui la convorbirea sa cu Putin, un Putin care a fost atât de generos cu tovarășul său Trump și i-a oferit o scenă atât de mare cât toată lumea, pentru că asta s-a întâmplat aseară.
Cine ce câștigă? Statele Unite, bineînțeles, că vor câștiga bani, la fel ca și Marea Finanță Occidentală, pe care eu o prezint generic ca fiind etichetată ca familia Rothschild, sute de miliarde de acum înainte. Volodymyr Zelenski mai câștigă timp de viață. Deocamdată nu știm, însă, dacă va câștiga în final, nemergând pe planul Putin-Trump până la capăt, și impunitate sau chiar garantarea vieții. Cine pierde pe linie? Bineînțeles că Uniunea Europeană, ne punem și pe noi aici, deși contăm din ce în ce mai puțin, pe măsura irelevanței și inadecvării liderilor noștri, preocupați de cu totul altfel de lucruri. Trump, păi ce să câștige Trump? Pe lângă acest potop de laude, care i-au acoperit dosul de săruturi, după cum spuneam mai devreme, bineînțeles că va câștiga Nobelul pentru Pace; nu e cu bani, dar este cu un așa-zis prestigiu, care îi va consolida mandatul de președinte atât de încercat pentru următoarele câteva luni, nu pot să aproximez acum pentru câte anume. Pot să vă spun, însă, sigur că 2026 va fi un an extrem de complicat pentru Donald Trump. Cine câștigă cel mai mult? Bineînțeles că Vladimir Putin. Toți, dar absolut toți, au dat senzația, în frunte cu Trump, că alergă să-l prindă din urmă pe Putin, unii cu laude, după cum a făcut Trump, alții cu așa-zise critici, ca să se bage în seamă, cum a făcut micuțul Macron al Franței. Inclusiv Zelenski ne arată că este foarte doritor de întâlnirea cu Putin. Deși l-a lăudat pe Trump (am numărat până la final totuși de vreo 15 ori, cu tot cu conferința de presă de după discuții), la final a revenit la uniforma sa, lăsând sacoul la o parte, sfidându-l practic pe Trump și semnalizând că el, totuși, ar vrea o discuție cu Vladimir Putin, pentru că vor vorbi în limba pe care a învățat-o primul, Voldymyr Zelenski, pentru că limba rusă este cea pe care a învățat-o prima.
Ce se întâmplă cu Zelenski, nu? Pentru că nu ați auzit nimic de reconstrucția Ucrainei. Nici nu aveați cum. Zelenski este cumva coerent. El a comunicat lumii, așa cum i s-a spus din partea familiei Rothschild, că interesul nu este ca să fie pace în Ucraina, că interesul nu este ca Ucraina să fie reconstruită; interesul este ca Ucraina să se înarmeze, exact așa cum l-a susținut imediat în discursul său și celălalt interpus al familiei Rothschild, fostul director de la Banca Rothschild, anume Emmanuel Macron, bine secondat, la rândul său, de celălalt lider, al Germaniei, un alt interpus al familiei Rothschild, fost membru în Consiliul de Administrație de la BlackRock, anume Friedrich Merz, pe care l-am văzut cât este el de neamț și de zgârcit că nici măcar n-a clipit, prieteni, atunci când Zelenski a spus că da, a înțeles mesajul lui Trump că da, Ucraina se va înarma, că da, Ucraina va cumpăra armament de sute de miliarde, dar nu oricum, ci pe banii europenilor, în frunte cu Germania, care va plăti probabil cel mai mult, europeni care, într-adevăr, pot să fie atât de dobitoci încât să accepte acest târg absurd.
Momentul de glorie al lui Trump, de aseară, a fost stricat, însă, de băgărețul Macron, care l-a chestionat în privat despre Putin, dar, fiind deschise microfoanele presei, lumea întreagă l-a putut auzi pe Trump în toată lăudăroșenia sa, spunându-i micuțului francez, cu emfază, că „Putin face un deal pentru mine”. Nimic de comentat în plus. Putin, însă, a fost prezent, să știți, cu spiritul său (e clar că le domină mințile) până și la momentul pozei oficiale, atunci când Trump a întrerupt momentul de pozare spre a le arăta tuturor celorlalți opt interlocutori o pictură mare pe peretele Casei Albe cu el glorios scăpat din atentatul de anul trecut, numai că, ce să vedeți, acea pictură era exact pictura trimisă cadou lui Donald Trump de către același Vladimir Putin. E clar că a existat o premeditare.
S-a vorbit despre garanții. Prieteni, aceste garanții sunt un pretext pentru ca să poată europenii să bage pe gâtul tuturor motivația deschiderii baierelor pungii pentru americani și pentru Complexul Militar-Industrial. Financial Times, chiar azi-noapte, a publicat o informație, pe surse bine verificate, că cel puțin 100 de miliarde de dolari, finanțate de Europa, ca parte a unui acord pentru a obține garanții din partea Statelor Unite pentru securitatea sa, după un acord de pace cu Rusia, această sumă va fi plătită de către Ucraina sau prin intermediul Ucrainei pentru arme americane. Ce să rețineți în final? Că a fost doar un show mediatic, pentru care trupa Rothschild, alias cei șapte pitici politici plus Zelenski, a trebuit să traverseze Oceanul, dar, din păcate, doar pentru ca întreaga lume să priceapă cât de slab a ajuns să fie Occidentul Colectiv. A fost, deci, doar un spectacol de tip teatru pentru proști, cu laude și cu Nobel pentru Donald, dar mai ales cu bani europeni pentru Complexul Militaro-Industrial.
Un prieten ardelean mi-a scris de dimineață că e, totuși, prea puțin să-i etichetez pe liderii europeni ca fiind doar „pitici politici”. El mi-a propus să le spunem și „lingăi”. Așa facem.
Fii primul care comentează