Este săptămâna deciziei CCR legată de proiectul pensiilor magistraților, din punct de vedere politic este important și pentru că Bolojan a declarat că va demisiona în cazul în care judecătorii CCR se vor opune proiectului guvernului său.
N-are rost să discutăm aspectele juridice, deoarece acestea nu vor conta, dar v-ați obișnuit cu asta din păcate atunci când e vorba despre CCR. Fostul șef al CCR, Augustin Zegrean, chiar întoarce invers logica evenimentului, afirmând că Bolojan pune presiune pe CCR prin anunțul prealabil al demisiei, e limpede însă că Zegrean doar se joacă cu nervii politicienilor și exagerează în mod voit importanța persoanei Bolojan în cazul unui astfel de joc subteran strategic.
Focalizez însă acum chiar asupra premierului Bolojan, cel sosit în fruntea guvernului pe un mare cal alb, care ar fi trebuit ca, prin fermitatea, precizia și duritatea lui, să ne scoată din impasul crizei. Acel Bolojan s-a topit însă brusc sub presiunile jucătorilor de putere subterani, a dezamăgit exact așteptările publicului ce-i susțineau măsurile de tăiere și concedieri, a tăiat de unde nu trebuia și a făcut concesii fix ptr cei ce nu meritau. Săptămâna trecută l-am analizat și descris în felul următor: Lui Bolojan i se apropie funia de par. Culmea, nu din cauza măsurilor dure, ci din pricina concesiilor făcute Sistemului securisto-judiciar. #140000deREZERVIȘTI angajați tot la stat! – Solid News.
Cu alte cuvinte, Bolojan cel venit pe cal alb, poate primi acum ceea ce merită în urma cedărilor nepermise unuia ce se vrea a fi reformator. Și bineînțeles că, după profesori și sindicaliști diverși, IB a început să fie contestat puternic în interiorul Coaliției, abia îl așteptau cei ce-și văzuseră în pericol de concediere toate pilele sinecuriste impuse în funcții la stat de-a lungul ultimilor ani. Marele pericol pentru Bolojan vine însă chiar din partea colegilor din PNL care, sătui de impunerile acestuia din poziția de șef, și-au reascuțit cuțitele dedicate crimelor politice, specialitatea casei la PNL, și-i pregătesc debarcarea. Pe larg vom discuta în emisiunile de la Gold Fm în aceste zile, deocamdată vă spun doar așa.
Există pentru moment 2 tabere constituite pentru debarcarea lui Bolojan, una îl susține pe Alexandru Nazare ca viitor premier, cealaltă pe Cătălin Predoiu. De partea primei tabere se află și Nicușor Dan, ce-a fost încurajat de rezultatele recentei vizite în SUA a lui Nazare, de unde acesta nu s-a întors cu mâna goală, ci cu promisiunea unor credite mult mai ieftine, deci și cu susținerea unor cercuri financiare influente de peste ocean. Această tabără par a fi acum majoritară în PNL. Ceilalți ce susțin varianta cu Cătălin Predoiu sunt coordonați de către Eduard Hellvig care, bazându-se pe capitalul rezultat din fosta sa poziție de șef al SRI, promite sprijinul pădurii referitor la impunerea lui Predoiu.
Acesta e doar debutul operațiunii de înlocuire a lui Bolojan, poate reuși sau nu, are importanță și ce se va petrece la CCR zilele următoare, dar chiar și o decizie favorabilă lui Bolojan n-ar face altceva decât să amâne deznodământul.
Iar asta pentru că adevărul nu este doar că Bolojan nu mai este dorit de mediul politic, mai grav pentru el e că n-a reușit deloc să convingă populația, dezamăgită exact de concesiile sale în favoarea sistemului politico securistic. Și mai grav însă este că, iar mie mi se pare evident, Bolojan a cedat și nu mai poate rezista la vârful guvernului, a fost o pălărie prea mare pentru el. Închei așa cum ziceam și săptămâna trecută, Posteritatea va consemna, în cazul său (și fac o analogie fotbalistică) că Ilie Bolojan a existat, că s-a născut talent și a murit speranță.
P.S. În urmă cu câteva minute, am fost informat din două surse convergente că, în calitate de favorit al PPE, mai apare o variantă de viitor premier liberal, anume Rareș Bogdan, cel mai bun prieten român al lui Manfred Weber, șeful PPE și unul dintre protectorii Ursulei von der Leyen. Cea care azi nu se va întâlni la Bruxelles cu Bolojan…
Fii primul care comentează