Să încep cu un adevăr demonstrat în ultimul deceniu, de când această modă, cu festivalul ce adună timp de câteva zile sute de mii de tineri, a bubuit în România. Exact în același interval de timp, țara noastră a devenit dintr-una tranzit al drogurilor, una de mare consum de droguri de toate felurile, iar metamorfoza s-a petrecut nu doar sub ochii autorităților, ci chiar cu complicitatea acestora. Vă amintesc, de câte ori am ocazia, zicerea veche din timpul prohibiției americane: „Nu există trafic și consum de alcool (zic eu și de droguri) fără polițiști corupți!”. Încă de acum 20 de ani, fenomenul drogangelii înflorise în cluburile ce răsăreau ca ciupercile după ploaie în fiecare oraș mai răsărit al României, România devenind o destinație de clubbing, da? În urmă cu 20 de ani a început acest lucru. Dar acolo, în cluburi, era un public mai redus numeric, câteva sute sau maxim câteva mii de amatori de drogangeală. Ei bine, aceste festivaluri, ce au înflorit în ultimii 10 ani, au multiplicat desfacerea de droguri de sute de ori mai mult. Dacă vreți, ele funcționează cumva ca marile expoziții comerciale, unde se prezintă și testează produse. Diferența la aceste festivaluri este că drogurile le îngurgitezi pe loc și în doze excesive și așa pleci acasă, gata încărcat și cu buzunarele goale. S-au făcut anchete jurnalistice nenumărate. S-au prezentat public faptele și s-au analizat efectele, dramele, accidentele, crimele. Nimeni n-a reacționat la nivel de autorități, decât pur și simplu verbal și atât, iar fenomenul s-a extins între timp printre tineri, pe principiul fructului interzis, dar care este pus pe tarabă sau sub tarabă. Deci nu-i nimic de analizat sau dedus în plus. Adevărul este clar legat de festivaluri și drogangeală, iar efectele le vedem la tinerii cu care intrăm în contact direct, și știu că toți sau aproape toți aveți această oportunitate.
Povestea cu „Beach, Please”, festivalul de la Costinești, poveste ce a erupt în ultimele zile, este similară, repetitivă an după an. Este prezentat mereu așa-zisul „festival muzical al adolescenților, unde securitatea este totală și nu se consumă droguri”, festival ce s-a dezvoltat pe modelul UNTOLD de la Cluj sau Neversea de la Mamaia, toate aceste festivaluri puternic sprijinite în primul rând de către niște primari ahtiați de profit rapid și/sau complici ai traderilor de droguri. În acest an însă, la „Beach, Please”, vulgaritatea și demența, la propriu, ale acestor manifestări de la Costinești au spart audiențele de pe rețelele de socializare. Sute, poate mii de voci de părinți sau tineri responsabili au protestat puternic în ultimele trei zile, chiar și două doamne celebre, Dana Budeanu și Diana Șucu, care ambele au copii de vârsta celor de la „Beach, Please”, dar ambele au și meritul de a-i fi educat corespunzător, deci percep exact pericolul. E foarte bine că, totuși, se protestează, dar îi dezamăgesc pe toți, spunându-le că va rămâne fără efect, din mai multe motive pe care nu pot să le analizez integral aici. Dar, trebuie să știți că s-a depășit de mult masa critică de consumatori de droguri în România, consumatori de violență, propagatori de vulgaritate, adică, la un loc, de demență. Masa critică de demență a fost depășită. Iar marea majoritate a tinerilor nu mai pot fi struniți deloc de către părinții lor, chiar dacă aceștia și-ar dori cumva acest lucru. Marea majoritate nici nu își dorește să-și strunească copiii. Școala, la rândul ei, nu mai poate face nimic. Ba chiar școala, sistemul educațional, este una dintre victimele acestui val uriaș de demență. Vorbiți cu orice profesor responsabil și o să vă confirme acest lucru. Autoritățile nu pot rezolva această situație, decât dacă ar proceda urgent la arestări în masă ale celor care produc și dețin drogurile. Dar, de asemenea, orice polițist sau procuror responsabil o să vă explice, dacă e și curajos, că nu poate acționa, deoarece îl blochează șefii, pe care șefi îi obligă alți șefi, și tot așa până la vârful statului român, unde e limpede că se află centrul de coordonare abscons, suspect, al acestui uriaș trafic și consum de droguri aproape instituționalizat.
Mai există, însă, un adevăr care nu este expus suficient, pentru că nu este popular. Care e? Ăsta e: deriva socio-profesională a generațiilor de părinți ai acestor tineri-adolescenți, părinți ce și-au pierdut busola morală în ultimele decenii de trai haotic în România, culmea. Marea majoritate nici măcar nu este conștientă că a suferit această pierdere de busolă morală și ei se cred nevinovați; așteaptă placizi, cam ca vițelul la poarta cea nouă, să îi rezolve cineva. Statul, sistemul educațional. Care, mă? Ăsta despre care vă tot spunem de zeci de ani de zile că este pierdut, că este dărâmat. Aaa, faceți pe naivii… Da, mulți și fac pe naivii, pentru că nu vor să-și asume această răspundere legată de soarta copiilor lor. Violența, vulgaritatea, decăderea cognitivă ale acestor generații de părinți, acestea au fost declanșatoarele inițiale ale acestui comportament dement al copiilor lor și chiar acești părinți sunt astăzi primele victime, culmea, așa se întâmplă întotdeauna, ce-ți faci cu mâna ta, aia suporți; dar, va urma ca victimă societatea per ansamblu, prieteni, pentru că, așa cum vă spuneam și repet, s-a depășit masa critică la nivelul acestor tineri și, nu mă feresc să spun, atinși de o demență comportamentală.
Într-un articol de presă total eronat, o jurnalistă, mamă de adolescenți, după cum am înțeles, Ioana Câmprean de la G4Media, le ia astăzi apărarea celor care au participat la „Beach, Please”, într-o încercare, poate doar naivă, de a cere toleranță acolo unde musai e nevoie de autoritate. Ce zice Ioana Câmpean? Vă ofer două fragmente din editorial:
„Festivalul adolescenților dezvăluie ca într-o oglindă o generație așa cum este ea: cu copii frumoși, care cântă și dansează, cu unii pe care nu ai dori să-i vezi în gașca propriului copil, cu greșelile vârstei și păcatele pe care le-au avut tinerii dintotdeauna.
Ca părinți este uneori mai ușor să zicem că ‘altcineva’ (un festival) este de vină pentru droguri, băutură, sex etc. decât să acceptăm că lucrurile stau așa cu sau fără festival, oricum s-ar numi acesta. Nu este niciodată târziu să ne privim copiii fără prejudecăți, să îi ascultăm și să le înțelegem lumea.”
Deci, ați observat, și în viziunea Ioanei Câmpean nu părinții sunt responsabili, da? Societatea! Înțelegem că societatea și, ba da, Ioana Câmpean, te contrazic, este prea târziu! Iar demența instalată la tineri, în niciun caz nu trebuie pricepută; ea trebuie tratată de medici, acolo unde se mai poate. Din păcate, asta e situația reală, neplăcută, d-aia nici nu o vedeți pomenită deloc la nivel politic și foarte puțin la nivelul analizei de presă.
Fii primul care comentează