Gușă: Minciuna că Iliescu, și nu rușii, a reușit salvarea RO de la dezintegrare în 1990, este, culmea, promovată azi de către vechi securiști

Informația că Ion Iliescu a fost impus ca lider al României de către ruși, în 1989 a început, în sfârșit, să circule liber, fără a mai fi contestată. Acest lucru, mie personal, care susțin așa ceva de foarte mult timp, îmi dă o satisfacție, dar pentru toată lumea este ceva util. Se înțelege mai bine istoria recentă și devenirea noastră după 1989. Nu s-a putut face asta până acum. Tot la fel, sunt convins că se va lămuri acum, după moartea lui Ion Iliescu, și cum anume acesta a reușit să revină la putere în mod spectaculos, în anul 2000, în plin parcurs de integrare euroatlantică a României, parcurs demarat în mandatul lui Emil Constantinescu, între 1996 și 2000. Aștept să se valideze varianta mea (n-am văzut pe altcineva să o susțină public), în care susțin că Ion Iliescu, în 1999 și 2000, a intrat în pilotajul Mossad pentru o înțelegere cu SUA de a reveni ca președinte al României la finalul anului 2000. Tratatul cu Rusia, semnat de Putin și Iliescu în 2003, am văzut că este foarte tare invocat de către anumite cercuri mediatice, însă vă asigur că acest tratat semnat cu Putin nu contrazice deloc ipoteza mea. De ce? Deoarece lumea era în perioada în care era deja aprobat oficial Consiliul NATO-Rusia; se stabilise asta încă din 2000, la summit-ul NATO, de la Roma. Deci tot acest amestec, cu Iliescu, care se treacă din barca rusească în barca americană cu pilotaj Mossad, este unul foarte veridic. Revin la momentul martie 1990, care este invocat de două zile non-stop de către apărătorii lui Ion Iliescu, care spun că acesta este marele și uriașul merit, de fapt, al mandatelor sale, anume că Iliescu a evitat dezintegrarea României atunci, planificată de către Ungaria, Ungarie, ce participase alături de Franța și chiar Serbia la lovitura de stat din decembrie 1989 de la București, una coordonată, așa cum azi în sfârșit nu se mai contestă, chiar de către URSS-ul și rușii lui Gorbaciov.

De alaltăieri, vă mărturisesc că telefonul meu a fost invadat de mesaje ce susțineau exact această ipoteză a meritelor lui Ion Iliescu și aceste mesaje au apărut imediat după ce eu am anunțat analiza mea referitoare la cele trei mandate ale lui Iliescu, una critică la adresa fostului președinte, care, sigur, strica raționamentul celor care îl prezentau drept erou național în 1990 pe Ion Iliescu. Am recepționat aceste mesaje cu calm, înțelegând că doar asta ar putea salva, la limită, memoria lui Iliescu, de aici și intenția lor. Dar consemnez pentru voi, acum, că multe asemenea mesaje veneau chiar de la foști ofițeri de securitate, unii dintre ei dovediți de legături cu KGB înainte de 1989, culmea, iar aceștia știu cu precizie că nu-i adevărat ceea ce încearcă să susțină astăzi. Eu nu mai reiau acum firul evenimentelor din martie 1990 de la Târgu Mureș, dar subliniez că nici Ion Iliescu și nici alții care cunosc adevărul nu au dorit să-l expună și să lămurească astfel situația. Dar evoc acum, ca să vă lămuresc, că România, în martie 1990, se afla doar la trei luni de la lovitura de stat, operată de către URSS, de către ruși. România avea o conducere provizorie, cu instituțiile statului în dezordine totală, deci niciuna nu era validă, inclusiv serviciile secrete. Deci, să fiți siguri, prieteni goldiși, că statul român rămăsese în martie 1990 în pilotajul cui? În pilotajul URSS, care era entitatea statală, geopolitică care coordonase operațiunile loviturii de stat. Deci să pricepeți că, dacă România s-a decis să nu fie dezintegrată în martie 1990, în urma provocării Ungariei, sprijinită din mediul occidental, direct de la cabinetul președintelui François Mitterrand, să țineți minte acest lucru, ei bine, asta se datorează opoziției rușilor și în niciun caz lui Ion Iliescu, Virgil Măgureanu sau alți lideri pe care-i aveam, care erau total pilotați de la Moscova, care nu aveau autoritate să genereze rezistență sau, dimpotrivă, să coordoneze niște operațiuni sofisticate în România. Deci, îmi pare rău că trebuie să-i dezamăgesc pe partizanii lui Ion Iliescu, care vor să ni-l arate erou, că România nu s-a dezintegrat în urma evenimentelor programate de dezintegrare în martie 1990. Nu el este cel căruia ar trebui să-i mulțumim, ci, din nefericire, unei anumite entități rusești, nici nu știu care, dar e limpede că se poate afla, care a decis ca România să nu fie dezintegrată. Și, culmea, vorbim despre același URSS care hotărâse, pentru un management al dezordinii în România, înființarea zonei numită Regiunea Autonomă Maghiară, exact în inima României. Ei bine, în 1990 rușii au decis că România nu trebuie dezintegrată și că Transilvania trebuie să rămână ortodoxă și entitate integrată în statul român. Ce s-a reușit în martie 1990, în urma acelei operațiuni? S-a reușit reînființarea Securității pe stil nou, adică a SRI-ului. Vă reamintesc că SRI-ul a fost înființat la 10 zile distanță de la evenimentele din 15 martie 1990 și așa s-a consfințit, până astăzi. De 35 de ani se aniversează ziua SRI-ului, în martie, mai precis, pe 26 martie. Asta a fost contribuția lui Iliescu și a lui Virgil Măgureanu. Adevărul trebuie spus, prieteni! Întotdeauna să credeți în această deviză.

Fii primul care comentează

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.


*