„Disperarea unei Uniuni Europene în decădere a impus generarea scorului neverosimil al PAS-ului Maiei Sandu în Moldova”. Acesta ar fi subtitlul explicativ al analizei pe care v-o expun astăzi. Desigur că aș avea la dispoziție și varianta comentariului sec, prin care să brodez raționamente în baza rezultatelor electorale anunțate în parlamentarele din Moldova, dar asta ar însemna că renunț la logica elementară, că nu mai țin cont de realitatea obiectivă, una ce consemnează, fără îndoială, revolta moldovenilor contra regimului Maia Sandu, deci că aș accepta să trăiesc într-un univers orwellian. Numai că așa ar trebui să accept și că renunț la statutul de jurnalist, analist; aș deveni practic un scriitor de ficțiune, de mai mic sau de mai mare succes. Deocamdată, nu sunt dispus să renunț, deci voi încerca o analiză obiectivă.
Rezultatele anunțate în Moldova azi-noapte, după așa-zisa numărătoare: PAS-ul Maiei Sandu peste 50%, comuniștii rusofili ai lui Dodon și Voronim sub 25%, Alternativa lui Ion Ceban răsplătită cu aproape 8%, iar partidele lui Renato Usatîi și George Simion trase în Parlament cu circa 6%.
Spectacolul, pus la cale din timp, a debutat, aseară, la Chișinău cu manipularea despre violențele inventate pe care le-ar fi programat comuniștii, iar ca să stea cuminți aceștia (și-au stat), au fost și trei arestări din rândurile lor operate chiar înainte de a se închide secțiile de votare. Imediat apoi, liderul lor, Igor Dodon, cu vocea tremurândă, a anunțat aparent curajos o numărătoare paralelă despre care astăzi nu se mai aude absolut nimic. Totul s-a petrecut după modelul românesc, așa cum ziceam ieri dimineață în analiza despre posibila fraudare majoră a alegerilor din Moldova.
Și, tot după model românesc, a debutat numărătoarea cu șmecheria contabilizării voturilor inițial în favoarea comuniștilor, chiar la începutul comunicării publice, apoi, imediat după circa 15 minute, comuniștii au fost îngropați pe un trend descrescător. Vă amintiți, cei care aveți memorie mai bună, că Marcel Ciolacu a pățit așa, anul trecut, la prezidențiale și nici el n-a mai făcut numărătoare paralelă. Vă reamintesc doar câteva elemente: analizele din Occident, unde săptămâna trecută se consemna decăderea clară a partidului Maiei Sandu, PAS, și posibilitatea reală ca filorușii comuniști să câștige parlamentarele; vă reamintesc, iarăși, disperarea Maiei Sandu, obiectivată ieri, care se baza pe 400.000 de voturi din diasporă – le-a tot cerut prin patru apariții publice succesive, care diasporă moldovenească, ieri, însă n-a mai vrut să o voteze pe Maia Sandu, nu s-au mai prezentat la vot moldovenii din Occident și, astfel, PAS-ul a luat mai puțin de jumătate din cât își propusese, în ciuda, repet, a apelurilor disperate ale Maiei Sandu, plus a celor ale frățiorului ei, Nicușor Dan, în România, care de asemenea solicita prezența moldovenilor români la urne. Ori, în Moldova deja se demonstrase, anul trecut, că moldovenii nu o mai vor pe Maia Sandu, îl aleseseră chiar și după numărătoare pe contracandidatul Stoianoglu și doar această diasporă, care ieri nu s-a mai activat, a salvat-o pe Sandu. Și uite că apare minunea în final: moldovenii ar fi votat totuși, ieri, partidul Maiei Sandu în mod majoritar, peste 50%. Ei bine, prieteni goldiști, acesta e un scor ce nu s-a înregistrat decât în autocrații, adică acele dictaturi mascate, nici măcar în țările bogate și prospere, unde cetățenii sunt mulțumiți, nu există în istoria recentă din Europa un rezultat similar la parlamentare, darămite să fie posibil într-o țară amărâtă, cu cetățeni săraci și nemulțumiți, așa cum este Moldova. Există, însă, un caz asemănător, dar la prezidențiale, și vi-l expun acum; el a fost înregistrat chiar în România noastră, anume este vorba despre finala prezidențială din 18 mai anul acesta. Să recapitulăm și aici, ca să pricepem mai bine ce s-a putut petrece în Moldova. Anul acesta, românii radicalizați împotriva puterii politice, Guvern + Iohannis, isterizați de-a dreptul, mai ales după episodul fraudării prin anulare, din decembrie 2024, prin „cecerism”, s-au mobilizat în 2025 la vot, ca să voteze orice, numai nu pe cineva care ar avea legătură cu Iohannis, PSD, PNL, UDMR, USR, considerate toate autoarele dezastrului românesc. S-a nimerit ca beneficiar al acestei revolte să fie George Simion, care a și câștigat primul tur de prezidențiale cu 41%, deci en fanfare, pe ritmurile viralizate de la „Adu caii, Simioane!”. Nicușor Dan a avut doar 21% și era și a rămas o imposibilitate sociologică ca acesta să poată să câștige finala despre care vă vorbesc. Simion era reprezentantul valului popular de revoltă, iar Nicușor Dan era susținut tocmai de partea total blamabilă pentru români, era reprezentantul puterii politice pe care românii o doreau atunci și o vor în continuare invalidată. Ba mai mult, Nicușor Dan era și primarul ineficient, dovedit incompetent al Bucureștiului. Și totuși a fost declarat câștigător, numărătoarea paralelă nu s-a mai făcut, reclamația la CCR a AUR-ului a fost, de asemenea, făcută defectuos, numai bună de răspins, și așa s-a scris istoria. Azi, toată lumea a uitat episodul: Nicușor Dan și ai lui, pentru că în cazul lor este neconvenabil acest episod, românii l-au uitat tocmai pentru că știu că au fost păcăliți din nou, fără a avea din nou reacție și este cumva uman să vrea să uite rapid un episod rușinos din existența lor. Sociologia nu este matematică sau fizică, dar e totuși o știință precisă, care nu poate explica rezultatul victoriei lui Nicușor Dan, unul validat oficial, dar care niciodată, niciodată, nu va putea fi validat științific, tot la fel ca alegerile din Moldova.
Comparația alegerilor din Moldova cu cele din România nu este doar una de formă, de aia zic în titlu că tehnologia electorală din SECURISTAN se exportă cu succes și da, n-am absolut nicio îndoială că managerii minunii electorale din Moldova au fost români; nu mai revin astăzi cu argumente în plus, le-am tot prezentat în ultimele săptămâni, când am afirmat că „Înalta Poartă” de la Bruxelles va penaliza România dacă Maia Sandu și regimul său nu se vor perpetua la putere în Moldova. Moldovenii, de azi-noapte, se uită buimăciți, n-au mai avut de-a face cu așa ceva în existența lor; o să treacă mult timp până vor pricepe că au pățit ieri ceea ce românii pățiseră demult la ultimele rânduri de alegeri. Bineînțeles că majoritatea moldovenilor se întreabă și „Unde a fost Rusia?„, cea atât de des invocată de propagandă că ar vrea să interfereze cu alegerile din Moldova. Rusia și Putin n-au fost niciunde, pentru că pur și simplu ei nu sunt interesați de Moldova ca țară, este chiar o povară pentru ei. Pe ruși îi interesează doar Transnistria, al cărui conflict îl pot dezgheța oricând și doar dacă va fi nevoie.
În concluzia de azi, spun eu că eu cred că în Moldova nici măcar nu s-au numărat voturile, au avut loc doar inginerii mai sofisticate, de tip electoral, posibile însă doar în state ce și-au pierdut controlul instituțiilor ce veghează la democrație, România, Moldova, adică, așa cum spun în titlu, „domnul calculator a rezolvat și alegerile din Moldova, după ce l-a făcut președinte pe Nicușor Dan în România”. Și revin cum am început, să țineți minte asta pentru că se va confirma rapid: disperarea unei Uniuni Europene în decădere a impus generarea scorului neverosimil al PAS-ului Maiei Sandu în Moldova.
Fii primul care comentează