Da, prieteni goldiști, epitetul „măreț” se potrivește paradei militare organizate în această noapte, ora României, dimineață la Beijing, de către regimul Xi Jinping, un regim în timpul căruia China a atins o măreție de tip imperial, pe care n-a mai deținut-o nici măcar în timpul puternicului Imperiu Chinez, care este evident moștenit astăzi prin regimul de putere instituit la Beijing. În primul rând, această paradă militară a fost măreață, deoarece a avut asigurată o audiență internațională, formată din lideri de pe toate continentele, lideri care au ținut să onoreze China și ale căror populații însumate probabil că depășesc două treimi din populația planetei, ceea ce nu este deloc puțin lucru, ci, dimpotrivă, și aici revin la termenul „măreț”, care relevă, dacă vreți, magnitudinea acestei mișcări care a fost aglutinată de către cleștele geopolitic Rusia-China pentru implementarea acestei Ordini Mondiale Postamericane – este un termen pe care îl folosesc, l-am impus și o să-l repet, pentru că el descrie foarte bine ceea ce se întâmplă de acum înainte. Pe lângă faptul că atât de mulți lideri mondiali diverși, de la dictatori, până la președinți sau premieri ai unor democrații, au fost prezenți în China, pe lângă acest fapt, este extrem de relevant modul în care s-a desfășurat această paradă militară, dacă vreți, similară cu cea de la Moscova, unde a fost prezent Xi Jinping, iar acum Putin i-a întors vizita; dar ce a fost extrem de evident este că, la momentul paradei armamentului, China a fost în stare să prezinte la paradă armament de care nici aliatul rus și în niciun caz inamicul sau adversarul american nu beneficiază. Presa de la noi a evitat să vorbească despre dronele subacvatice pe care le au doar chinezii în acest moment, într-o formă performantă (sigur că sunt în stadiul de proiect în America și în Rusia) sau despre armamentul de tip laser, care sigur că este și în dotarea altor armate, însă nu la nivelul de serie (vorbesc de numărul mare de armament cu laser) și de performanță (de performanța superioară celorlalte armamente cu laser din armatele prietene sau componente) pe care îl deține China. Vorbim inclusiv la nivel de costuri, care e, de fapt, specialitatea chineză: să creeze produse de calitate medie sau bună sau chiar foarte bună, mai nou, dar la prețuri extrem de scăzute. Practic, această paradă militară, a cărei semnificație este legată, din nou, ca și cea de la Moscova, de finalul celui de-Al Doilea Război Mondial, în care Rusia și China reușesc să-și aroge, la nivel simbolic, cea mai importantă contribuție din punct de vedere al sacrificiilor umane (pentru că, pe locul 1, este Rusia la numărul de morți în luptă și, pe locul 2, este China), deci, pe lângă această simbolistică, se dorește, prin această manifestare în serie pe axa Moscova-Beijing, să se sugereze Americii că, în clasamentul de precădere, obține un loc, dar este un al treilea loc în Noua Ordine Mondială, pe care am denumit-o, repet, și am avertizat că o să o fac, Ordinea Mondială Postamericană.
Este un eveniment despre care vom mai vorbi. V-am făcut doar o sinteză. Dar e un eveniment în fața căruia Trump a fost dezarmat, a jucat, ieri, la Casa Albă, o scenetă penibilă, în care, primind o întrebare aranjată, dacă a știut sau nu legat de știrea că i s-a relatat moartea, a făcut o prostioară „a la Trump” și a spus „Aaa, dar n-am știut! Nu am auzit. Nu am auzit!”, în condițiile în care toată presa, timp de două zile, a relatat despre moartea sa. A scos-o cumva, total necredibil, făcându-se de râs, într-un mod foarte ciudat; Trump este foarte talentat în a amesteca treburi simpatice sau șmechere, cu fel de fel de trânteli de astea care, practic, străpezesc dinții tuturor celor care au pretenții. A urmat un mesaj sarcastic la adresa Chinei, țintit pe Putin și Kim Jong-Un, dar, sigur, cu Xi Jinping la pachet, care ar complota împotriva Americii și finalizată, această șarjă a lui cu o mult prea nonșalantă negare a superiorității evidente, militare a complexului militar ruso-chinez, care are acum la dispoziție și facilitățile nordcoreene, de facto. Asta este o minciună și tocmai pentru că a fost rostit așa, vă traduc vouă că, de fapt, Donald Trump a transmis lumii că America este copleșită de această forță militară, pentru că partenerul din Uniunea Europeană, pe țări sau în mod organizat, nu reușește să compenseze acest deficit. Deci, în orice caz, Statele Unite înseamnă mult mai puțin din punct de vedere militar.
Eu îl înțeleg pe Donald Trump. Îi este greu, ba chiar imposibil, cumva, să se desprindă de calitatea sa evidentă de facilitator al agregării Ordinii Mondiale Postamericane. Nu vă reamintesc decât câteva episoade: cel cu Putin din Alaska, de la Anchorage, evident, comentat, bineînțeles; apoi treaba cu India, în care nu l-a obligat nimeni să forțeze India, prin tarifare excesivă, să sară în brațele Rusiei și Chinei, deci, iar a contribuit; ce să mai vorbim despre sceneta, pe care a jucat-o cu acordul lui Putin, atunci când a asistat la semnarea acordului între Azerbaijan și Armenia, la Casa Albă – era evident că nu știe despre ce e vorba, după cum a și confundat: în loc de Azerbaijan a zis „Azerbaiban” și în loc de Armenia a zis „Albania”. Vă dați seama… Nici nu știe unde sunt astea pe hartă, n-a avut nicio contribuție, dar, pentru ca să-i vină Premiul Nobel, Putin și Xi au fost de acord să-i dea această recompensă, acest beneficiu. Meritul lui Donald Trump este că execută pașii conveniți pentru resetarea Ordinii Mondiale. De ce face asta? Pentru că i s-a promis că China și Rusia nu vor apăsa și mai tare pe pedala dedolarizării, lucru care ar fi fatal pentru Statele Unite ale Americii, aflate într-o poziție extrem de precară.
Am zis de România și vestea bună că noi contăm pentru China. Da! Acest lucru a fost relevat prin faptul că Adrian Năstase și Viorica Dămcilă, doi foști premieri ai României, întâmplător și doi foști președinți ai PSD, au fost invitați la aceste manifestări, în calitatea lor de oameni care au ajutat China, ca să nu spun mai mult; dacă aș spune mai mult, ar trebui să analizez și calitatea Danei Năstase, soția lui Adrian Năstase și fiica lui Angelo Miculescu, cel care este tatăl Danei Năstase și care a fost Ambasadorul României la Beijing. De fapt, era Ambasadorul României pilotat de către KGB, de către actuala Rusie, în capitala Chinei. Deci prezența Danei Năstase acolo, alături de Adrian Năstase, este una cu semnificații mult mai mari și, sigur, dacă ar fi să mergem până la capăt, ar trebui să considerăm că statul român, prin SIE, încă joacă, prin agenții săi, la nivel de relaționare diferită de cea euroatlantică, pentru că eu așa privesc prezența lui Adrian Năstase și a Vioricăi Dăncilă la Beijing, una benefică, de altfel. Noi am anunțat, ieri, într-o știre publicată după-amiază, că a fost invitat un al treilea fost premier al României, anume Victor Ponta, dar că acesta a refuzat. Îmi fac datoria și vă anunț că Victor Ponta m-a anunțat că nu a fost invitat, deci nu avea ce să refuze. Eu n-am spus că îl cred, dar am spus că voi relata acest lucru, care a venit expressis verbis din partea lui. Deci am consemnat asta, deși abia acum mi se pare legat de Victor Ponta că treburile sunt ciudate, având în vedere pasivul relaționării sale cu China. Eu pricepeam mai bine dacă Victor era invitat și refuza. Acum pricep mai greu. Oricum, aceste invitații ale Chinei către foști demnitari români, în speță Adrian Năstase și Viorica Dăncilă, dar demnitari încă extrem de activi în dezbaterea publică și cu influență, inclusiv în anumite partide, nouă ne indică în mod precis interesul expres al regimului Xi Jinping pentru România și, în plus, ne mai indică un posibil joc pe roluri între Rusia și China în viitorul context geopolitic de la Marea Neagră, în ceea ce privește România. Bănuiesc că deja s-a tranșat dominația militară a Rusiei la Marea Neagră, dar n-a apucat să se tranșeze influența de tip geo-economic. Franța este un pitic pentru acest gen de influență la Marea Neagră, chiar și pentru acest gen de influență legat de România, și atunci supoziția mea este că la masa greilor, a marilor decidenți, China va fi cea care va primi, ca să spun așa, dreptul de a fi „primus inter pares” în ceea ce privește investițiile economice și toate treburile strategice din punct de vedere geo-economic, inclusiv legate de România. De-aia este important evenimentul și pentru România.
Fii primul care comentează