Gușă: Ce știm și ce nu știm despre amorsarea și subteranele războiului Israel-Iran.

Sunteți la curent cu detaliile acestui război. E limpede că cei care ascultați Gold FM sunteți conectați și la restul fluxului de știri care evocă ceea ce se întâmplă. În același timp, eu și colegii mei din Clubul de Gândire GOLD v-am tot pregătit în ultimele luni pentru acest deznodământ, dar bineînțeles că speram cu toții că lumea nu își va fi pierdut cu totul busola morală, așa cum putem constata lesne acum, când asistăm stupefiați la felul în care populațiile civile din Iran și Israel se așteaptă la moarte în fiecare secundă a existenței lor, iar mediile diplomatice diverse se prefac că negociază, dar, de fapt, și în mod public sau subteran, amorsează războiul spre un deznodământ fatal. Avem, așadar, prima concluzie despre ce anume știm: faptul că suntem sub spectrul dezumanizării. Organizarea mondială actuală nu mai deține resursele necesare spre a stopa alunecarea pe această spirală a autodistrugerii.

Ce știm despre marile puteri militare și prin prisma acestei sinteze o să vedeți că ne dăm seama și ce știm despre aceste război dintre Iran și Israel.

1. SUA sunt conduse de un lider ageamiu, infatuat și cinic, Donald Trump, iar americanii, după ce au distrus Ucraina și pus la pământ Uniunea Europeană printr-un război ce putea fi lesne negociat și blocat prin înțelegeri cu Rusia, acum forțează un alt război în care spectrul atacurilor cu armament nuclear nu mai este doar o ipoteză, ci chiar realitatea ce se poate obiectiva în orice moment din te miri ce incident. Vorbim despre America ca despre un imperiu muribund, ce n-are capacitatea să-și amenajeze aterizarea forțată și dură, dar, în schimb, are potențialul să introducă planeta în haos.
2. Rusia. Acum este limpede că Rusia a predat Siria, renunțând să o mai apere; costurile erau prea mari. Sigur, la pachet a venit și Libanul. Toate aceste lucruri s-au făcut conform unor înțelegeri subterane, ce au distrus axa de relativ echilibru prin care Iranul încerca să facă față amenințării SUA-Israel. Eu pot pricepe că astfel s-au salvat multe vieți siriene, după milioanele ce au murit sau sunt pe drumul bejeniei, dar acum este clar că pachetul de negociere ce a inclus și Siria a fost mai amplu și a vizat inclusiv Iranul; pentru că, dacă n-ar fi fost așa, prieteni goldiști atunci nici Bibi Netanyahu, și nici Trump n-ar fi acționat într-un mod războinic. Nu puteau susține ofensiva dacă Putin se opunea într-un mod nenegociabil. Ei bine, dacă Putin are capacitatea să blocheze acum acest război prin poziția de mediator pe care o cere și care se pare că i se oferă între Israel și Iran, este o mare victorie pentru el și nu doar victorie de prestigiu geopolitic; înseamnă cu mult mai mult. Dacă, însă, Putin nu blochează războiul, dovedind că a predat și Iranul după Siria, atunci vom fi în scenariul „împărțirii” prăzii de război alături de SUA și China, mă refer la ruși.
3. Pentru că am vorbit despre China, o iau la rând și spun că vorbim despre o Chină pragmatizată până dincolo de limita umanismului. Este clar și în cazul Chinei că pune accent doar pe accesul la resursele Iranului, vitale pentru o parte din economia chineză, dar tot la fel de limpede este că lasă la latitudinea Rusiei să se ocupe de ceea ce Rusia știe, adică de războiul militar. Abia astăzi, Xi Jinping, președintele Chinei, a făcut un pas decisiv, postând pe rețeaua de socializare X un mesaj de natură să-l intimideze pe Trump cel războinic. În acest mesaj dur, Xi spune că: „Lumea se poate descurca foarte bine și fără Imperiul American”, după ce enumeră neajunsurile pe care alte imperii, de-a lungul ultimei jumătăți de mileniu, Imperiul Spaniol, Francez sau cel Britanic, le-au adus lumii.

Nu așez Uniunea Europeană la nivelul marilor puteri, dar spun doar atât, că despre UE și Occidentul Colectiv putem considera că oscilează între prizonieratul față de SUA și dependența de marele capital financiar, mai ales cel al familiei Rothschild, iar UE contează astfel doar la galerie în acest război, fiind total de partea Israelului, deși opinia publică occidentală este cam pe dos.

Ce nu știm despre acest război? Nu știm mult prea multe în acest moment. Unele consecințe și concluzii pot fi apocaliptice. Vorbim totuși despre soarta a peste 100 de milioane de oameni, dacă vorbim doar despre Iran și Israel, dar vorbim despre sute de milioane, dacă războiul degenerează în regiune și, bineînțeles, apoi vorbim despre miliarde, dacă se va întâmpla mult mai mult. Mă rezum, însă, la a comenta scurt cele două posibile consecințe politice, dar cu implicații geopolitice. Dacă Israel și SUA își duc la capăt planul și regimul de putere islamic iranian va fi alungat, atunci o schimbare majoră se va petrece în regiune; o să vedeți că nu va mai fi nimeni interesat de potențialul nuclear ipotetic al Iranului și se va ajunge la o mare împărțeală a resurselor acestei țări, pentru că așa se face întotdeauna, când este adusă o marionetă într-o formulă de conducere impusă din afară, bineînțeles că pasul următor este împărțirea resurselor. (Suntem, dacă vreți, exact în acest scenariu și în România, dar la noi războiul a fost fără bombardamente; războiul a fost cu fraude, cu nedreptăți și cu ilegalități) Dacă, însă, războiul se prelungește și în mod subteran Iranul este alimentat cu armament din belșug, atunci probabil că în Israel și în afara Israelului se va naște o mișcare care va duce la înlăturarea lui Bibi Netanyahu de la putere, organizându-se apoi altfel de negocieri cu următorul regim de putere, care în mod obligatoriu va fi unul mult mai pacifist decât cel promovat de Bibi Netanyahu, un lider care mie mi se pare periculos de expirat, și din punct de vedere al gândirii, dar și din punct de vedere al inadecvării la mediul geopolitic atât de explosiv. Bineînțeles că este și o a treia variantă, a eliminării ambelor regimuri de putere în urma intensificării acestui război, dar pentru asta este suficient timp să comentăm de acum înainte, după cum, sigur, există varianta pe care ne-o dorim cu toții, ca, în această săptămână, în aceste zile când Teheranul este amenințat cu bombardamentul asupra civililor de către însuși Donald Trump sau când celălalt zănatic, Bibi Netanyahu, vorbește despre folosirea armei nucleare, să se poată impune negocieri de pace, fie ele mediate și de către Vladimir Putin, și, practic, acest episod să se încheie pentru o perioadă cât mai lungă.