Gușă: 4 mize majore aflate pe masa negocierilor subterane, președințiile celor două CCR (Curtea Constituțională și Curtea de Conturi) și cei doi directori civili de la SRI / SIE.

Marea împărțeală a puterii din România a ajuns, în aceste zile, la temperatura punctului de fierbere. Acesta este motivul, prieteni goldiști, pentru care nu vedeți deloc relatări de presă ce să consemneze negocierile. Există, însă, un tabel cu câteva zeci de poziții de la vârful statului român ce se află în dispută, în negociere, dar capul acestui tabel este ocupat de rubricile ce includ conducerile celor două CCR, Curtea Constituțională și Curtea de Conturi, SRI și, la numărul 4, SIE. Sintetizez azi, pe scurt, importanța fiecărei instituții în jocul real de putere, apoi voi concluziona dacă deciziile de alegere a viitorilor șefi aparțin partidelor politice sau unei structuri oculte, pe care azi am botezat-o ca fiind „mâna nevăzută ce controlează Securistanul”.

1. Curtea Constituțională: Nu mai este cazul să subliniez faptul că cele mai mari boacăne din statul român, sub forma unor ilegalități flagrante, s-au putut impune doar de la acest nivel maximal al unui organism menit să apere Constituția, anume CCR, și am spus de mai multe ori că România, în momentele-cheie, se conduce prin CCRism. Aici, la CCR, garnitura este completă, formată din 9 judecători, 6 vechi și 3 noi, și se pune miza alegerii președintelui CCR, pentru că el este cel ce-și asumă deciziile și care este, în același timp, interfața cu zonele subterane de putere, pe care noi nu le putem percepe, pentru că nu avem voie să aflăm despre aceste lucruri. Noroc că voi mai ascultați Gold FM și aflați. Aici, lupta va fi teribilă, pentru că, pentru prima dată în ultimii peste 30 de ani, PSD-ul nu mai are majoritatea, are 4 judecători din 9. Să știți că asta nu era chiar o piedică, pentru că treaba cu eticheta partidelor la CCR este una doar de organizare a împărțelii. Vă dați seama că judecătorii din CCR în Securistan se manevrează cu maneta, iar maneta nu se află la partide, nu se mai află la partide de foarte mult timp, se află prin „păduri”, cum sunt poreclite serviciile secrete. Deci cu CCR-ul este clar de ce e miza mare și este și mai clar de ce se va încerca impunerea ca președinte al CCR a lui Dacian Dragoș, emanatul susținătorilor lui Nicușor Dan, printre care cel mai important este multimilionarul Florin Talpeș.
2. CCR, adică Curtea de Conturi a României, acolo unde a fost șef până deunăzi Mihai Busuioc, care a fost împins la celălalt CCR, la Curtea Constituțională; este judecător la Curtea Constituțională acum. De ce? Pentru că, din postura de președinte al Curții de Conturi, nu doar că a aflat toate secretele infamante ale matrapazlâcurilor care s-au petrecut pe la ministere, pe la guvernele în serie, pe la serviciile secrete, furtul de bani este total documentat la Curtea de Conturi a României, dar el a fost și răsplătit pentru că a tăcut. N-a făcut nimic. Nu au fost arestări, deși România a fost devalizată în baza rapoartelor care trebuiau să vină de la Curtea de Conturi. Curtea de Conturi este un organism foarte important, fiind singurul care are toate drepturile să monitorizeze, să analizeze, să ancheteze absolut orice tranzacție, mai ales a ministerelor, dar bineînțeles a oricăror instituții de stat din România, care folosesc, aceste instituții, și cheltuiesc banii noștri din taxe. Deci puterea Curții de Conturi este una fantastic de mare, cea mai mare, ea nu este folosită, iar alegerea viitorului președinte cade cumva, după ce au negociat ei, în curtea PSD-ului. Numai că, ce să vezi? PSD-ul are, după plecarea lui Busuioc și nenominalizarea altuia în locul lui Busuioc, niște opțiuni limitate. O opțiune ar fi cel despre care am vorbit puțin mai devreme, care se distinge prin a fi fost baron PSD de Caraș-Severin și care are un ginere la RomArm și care ginere de la RomArm a fost nășit de către Victor Ponta atunci când Victor Ponta era mare și tare în statul român, iar acest fost baron PSD, pe numele său Mocioalcă, este, din nefericire pentru PSD, și posesorul unei lungi serii documentate de către presă de ilegalități, treburi ciudate, treburi nelalocul lor, deci total incompatibil cu funcția de președinte la CCR. Celălalt PSD-ist de acolo, Aurelian Bădulescu, nu este recomandat de către PSD-iști, din pricina inflexibilității sale. PSD-ul a avut probleme cu Aurelian Bădulescu, care nu este un tip care se supune deciziilor infame venite pe linie de partid și atunci când era viceprimar la primăria București, cunoașteți bătăliile lui cu Nicușor Dan, bătălii publice. Deci PSD-ul stă în aceste două soluții. E de presupus că lupta se va amorsa foarte tare la Curtea de Conturi, v-am explicat de ce și voi reveni.
3. SRI. Ce să mai zic despre SRI? Este un soi de factotum în zona de putere. Are atâția acoperiți, are atâtea dosare de șantaj la îndemână. Dacă unul ca și Coldea, în rezervă, vedeți din rechizitoriu cum putea să șantajeze oameni de afaceri, judecători, procurori, vă dați seama ce poate să facă structura numită SRI. Nici nu mai este cazul să dezvolt. Aici, la SRI, trebuie să băgați de seama că va fi lupta cea mai aprigă între taberele subterane de putere și în acest moment, în pole position pentru a decide viitorul director al SRI este tabăra compusă din Ilie Bolojan și Laura Codruța Kovei și cu opțiunea ca viitorul director al SRI să fie chiar Laura Codruța Koveși. Negocierile nu sunt românești. Negocierile sunt în acord cu afilierile internaționale ale jucătorilor de putere și nu vă gândiți în mod simplist doar la Franța. Este mult mai mult, mult mai complex. Ați văzut dacă Florin Talpeș, un om apropiat de CIA, a putut să impună un posibil viitor președinte al Curții Constituționale din România, pe Dacian Dragoș, vă dați seama cât de complexă va fi negocierea inclusiv pentru SRI.
4. SIE, care este alocat, cum ar veni, în curtea PSD-ului. Acum, acolo este tot un fost PSD-ist, director la SIE, Gabriel Vlase. Cunoașteți, că v-am spus, că acolo se înghesuie Marcel Ciolacu, care nu îl mai are competitor pe Sorin Grindeanu, care a renunțat la anumite sfaturi. Vasile Dîncu este un competitor de formă. E de așteptat ca Marcel Ciolacu, dacă nu renunță la miză, să fie foarte puternic atacat în următoarea perioadă. Și, de fapt, negocierile pentru SIE se vor duce cu pistolul pe masă. De ce sunt importante? Pentru că o largă majoritate dintre oamenii politici, procurori chiar, judecători, sunt acoperiți ai acestui serviciu. O să spuneți: „cum dom´le, să fie acoperiți, că este ilegal?!”. Da, este ilegal, dar dacă nimeni nu poate să dovedească… Apropo de ce ne spunea Meleșcanu înainte, Teodor Meleșcanu, fostul director SIE, treburile merg așa. Este doar una dintre mize, controlul acoperiților din jocul de putere de la SIE, care poate să fie și la îndemâna directorului de la SIE, dar sunt alte mize de relaționare externă, care sunt binecunoscute în jocul de putere. Mă aștept, deci, la nivel de SIE, ca nu PSD-ul să fie cel care va impune viitorul director, ci tot una dintre taberele aflate în acest joc de putere. Și mă gândesc la același Florin Talpeș, dar mă gândesc și la Alina Mungiu, pot să mă gândesc și la Lucian Pahonțu și la încă câțiva dintre cei bine conectați.

Concluzia, prieteni, de care nici nu mai este nevoie; vine de la sine. E limpede că partidele politice și-au pierdut puterea în România și nu vor reuși să impună șefi în mod clar, prin vot în partid, asumat, propuneri mai multe, nu știu ce, cum e democrația internă, la niciuna din cele patru instituții pe care vi le-am prezentat astăzi. „Mâna nevăzută din Securistan” este cea care își va exercita autoritatea și va încerca să armonizeze taberele subterane de putere. Degetele „mâinii nevăzute” vor trebui să fie armonizate prin aceste poziții din statul român.