Momente și evenimente comentate de mine. Nimic nou sub soare! Publicarea în 1993 la editura Pacifica a cărții lui Hitler, Mein Kampf, a stîrnit un scandal uriaș. Președintele Ion Iliescu a cerut public sancționarea editurii. La vremea respectivă, ca și azi, eram adeptul libertății de gîndire fără nici o opreliște. Sub acest semn am luat atitudine față de reacția autorităților prin editorialul din Evenimentul zilei, 23 noiembrie 1993 intitulat Eterna chestiune evreiască:
Apariția în versiune românească a cărții lui Adolf Hitler ,,Mein Kampf” a stîrnit o furtună de proteste nu numai din partea Eminenței Sale, Șef Rabinul Moses Rosen, dar și din partea cercurilor evreiești internaționale. Sub presiunea acestora, președintele Ion Iliescu a expediat Procurorului General al României o scrisoare publică, prin care a cerut luarea uner măsuri menite a interzice difuzarea cărții și a sancționa pe editori. După luni de cercetări, Procurorul General a răspuns ca tipărirea în România a Bibliei hitlerismului care e „Mein Kampf” nu se înscrie în activitatea de propagandă fascistă, activitate interzisă de lege. Reacția lui Vasile Manea Drăgulin a fost perfect îndreptățită. „Mein Kampf” a fost publicată în românește în scopuri strict culturale. Prin intermediul versiunii autohtone, românii au putut lua cunoștință de o lucrare care a stat la baza fascismului. E o exagerare absurdă să se creadă că lectura acestei cărți duce automat la apariția unor convingeri naziste. Dimpotrivă, momentul e o dovadă a libertăților democratice. Față de acest răspuns, reacția Eminenței Sale Şef-Rabinul Moses Rosen a fost extrem de critică. Pe plan internațional, cercurile evreiești au făcut mare scandal, amenințînd chiar cu retragerea Clauzei. Tărăboiul l-a obligat pe președintele Ion Iliescu să ia atitudine publică împotriva răspunsului dat de Procurorul General. Chiar dacă acest dialog epistolar dintre Președinte și Procuror face parte dintr-o comedie propagandistică, nu putem trece cu vederea un fenomen.
Cel al exagerării pe plan internațional a unor fapte minore petrecute în România, în chestiunea evreiască.
Lucrul nu e nou în istoria țării noastre. Cel puțin așa ne demonstrează volumul ,,Din viața Regelui Carol I”, scris de un martor ocular. Si, ca și azi, chestiunea evreiască se desfășoară după o schemă prestabilită:
Crearea unor mari emoții în străinătate, plecînd de la exagerarea unor fapte minore petrecute în spațiul românesc. Un conflict strict local, o persecuție în care e implicată o persoană de origine evreiască, sînt rapid sesizate, preluate pe plan internațional și transformate în mari cazuri de antisemitism. Bietul Carol I se străduie din răsputeri, fără a reuși mare lucru, să convingă străinătatea de caracterul minor al întîmplării. Consemnări în genul celor de mai jos sînt numeroase în volum: ,,Nenorocita chestie evreiască ia proporții tot mai mari în presa străină, și poporul român, cel mai tolerant din toate popoarele creștine, apare în lumina unui fanatism religios cum numai vîrsta de mijloc a cunoscut”.
Prințul e conștient de fenomenul exagerării unor fapte minore:
„La Iași, un evreu a murit subit pe stradă și a fost dus de poliție la spital, ca să i se facă autopsie. Ai săi se împotrivesc la aceasta, din motive de ordin religios, și într-o învălmășeală a trebuit să fie arestați doi tulburători. Aceasta va da din nou pretext de plîngeri contra persecuțiilor evreiești”.
31 de parlamentari propun în Cameră un proiect de lege împotriva evreilor. E doar o inițiativă, nu o lege.
Reacția externă?
,,În acest moment, tot Apusul e ațîțat împotriva României. Ceea ce n-au putut face bănuielile asupra bandei bulgare, a făcut acum proiectul de lege împotriva evreilor; se dă celor 31 de iscălituri mai multă importanță în străinătate decît în țară”.
Memoriile lui Carol I ne mai demonstrează însă ceva. Deși de origine străină, Regele dovedește o extraordinară cunoaștere a realității românești. Propaganda comunistă, continuată azi de naționalist-comuniști, a făcut mare caz de divorțul dintre Dinastia de Hohenzollern și interesele naționale ale României.
Atitudinea lui Carol I în chestiunea evreiască ne demonstrează strălucit că Regii României au dovedit mult mai mult patriotism ar crede un comunism național.
Fii primul care comentează