Două dregătorii onorabile riscă să devină pericole naționale. Primarul și rectorul. Amîndoi pot domni la nesfîrșit și nenoroci comunități sau mari segmente dintr-o generație. Anii de jurnalistică m-au pus în fața a nenumărate situații și personaje care m-au îndreptat spre această concluzie. Am întîlnit nenumărate mandate de primari care au generat feude, adevărate „hanate administrative”. N-are rost să vă dau exemplul Clujului sau al Constanței din vremea lui Radu Mazăre sau a domniei de la Sinaia. Sunt nenumărate exemplele în care domnia primarului n-a mai putut fi întreruptă decît cu intervenția procurorilor. Multe alte localități încă îi așteaptă. De multe ori consolidarea influenței și a puterii primarului depășește cu mult sfera sa de competență și de administrare. Ajunge în poliție, în parchete, în instanțe. Domnia legii se subțiază, se amînă. Devine aproximativă. Se reduce tot la decizia primarului sau a rectorului.
Primarul și rectorul devin mituri locale și puteri care se revarsă dincolo de lege. Cu abilitate se strecoară și în poziția de „valori naționale”.
Publicăm astăzi o situație din comuna Ribița, județul Hunedoara. În țară și prin Valea Jiului mai există copii aproape fidele ale acestui mod de a conduce o primărie. Nimeni nu mișcă în front. Grupul din jurul primarului este consolidat. Proliferează, se perfecționează și devine orchestră administrativă. Votează orice și astfel deciziile primesc o acoperire legală. Sau aparent legală. Și rămîn așa pe termen lung, pînă la un abuz mai grosolan.
Tupeul primarului și al rectorului, pe măsură ce controlează situația, merge mai departe. Vrea titluri, dregătorii, controlează numiri, doctorate, voturi, ascensiuni, cariere profesionale. Adică destine.
Rectorul nu mai este un monument de competență profesională și o persoană onorabilă. Opera lui nu mai are greutatea științifică și didactică. Este mai puțin importantă decît numărul voturilor obținute de la secretare, femei de serviciu, portari, contabili și cît personal neștiințific mai există într-o universitate. Cu această susținere „de umplutură” și un mic grup cu coerență de gașcă se poate prelua la nesfîrșit controlul unei universități. Universitățile sunt locuri sigure pentru titluri și pentru sume de bani „legali” permise de lege și fără pericol la sesizarea ANI. Au fost ani în care un ministru și un premier predau la 4-5 universități la care au fost și nu este sigur că au trecut măcar o dată prin fața clădirii fiecăreia. Influența rectorului devine astfel parlamentară, guvernamentală, trece prin servicii secrete și academii de informații, chiar și prin Academia Română (cazul grupului de la Cluj). Rectorii devin mega-personaje. Unii n-au decît o spoială de operă. Articlieri sau propagandiști cu nume făcute din apariții televizate. Abia au trecut de un doctorat chinuit, dar sunt maeștrii în descurcăreală. Și în orchetrat susțineri. Ca și primarii. Domină comuna prin semnături și eliberări de acte, prin afaceri și pretenții erotice. Un amărît de profesor de muzică, după două mandate, are turme de oi. Altul, începător, mecanic auto, instalat la primărie devine furnizor de toalete ecologice în regim pfa. Un altul își face șosea pînă la cabană. Altul mișcă terenurile și autorizațiile de construcție. Filmul nu poate întrece nevoile și visele primarilor sau ale rectorilor încoțopeniți în scaun.
Primarul și rectorul scăpați de sub control democratic influențează negativ și periculos viața într-o comunitate sau chiar în societate. Primarul poate silui legea și democrația într-o comunitate și poate influența prin grupul său de presiune toată viața într-o comună sau într-un oraș. Poate chiar în toată țara. Pînă la cercetări, dosar penal și sentință este cale lungă. Din aprobări și favoruri, plus puterea partidului, scoate un procent care să-l plaseze primul pe listă pentru cîteva decenii. Adio alegeri și joc politic. Cu neamurile celor din primărie, cu prieteni, destui favorizați și clienți controlează un mic batalion electoral. Negociază voturi și ajunge să influențeze și politica țării. Nu-l mai clintești din fotoliul betonat al relațiilor și al influenței nici cu buldozerul, nici cu procurorii, nici cu serviciile secrete.
Rectorul suit călare pe o universitate o poate nenoroci. Forțează direcția pentru adolescenții unui oraș sau dintr-o regiune. Poate influența și la nivel de țară. Cu Daniel David, progresismul înflorește în tot învățămîntul. Rectorul fără controlul senatului poate influența orientarea în competențele și performanțele unui segment din fiecare generație. Poate scoate progresiști pe bandă rulantă sau un alt rector poate duce grupuri mari de tineri spre orientări de socialiști sfertodocți. Situația a fost creată prin simple modificări ale legilor.
Alegerea primarilor într-un singur tur de scrutin și a rectorilor pe bază de vot „popular” pentru nenumărate mandate în fruntea unei universități a deschis porțile unor domnii nesfîrșite, extrem de periculoase pentru o viață cu adevărat democratică, bazată pe stat de drept și alegeri libere.
Fii primul care comentează