Ieri a fost o zi cu multe evenimente, cu UE ce vrea la război cu Rusia în mod oficializat, cu Putin ce îi persiflează la rândul său cu ironie, de la Soci, pe liderii europeni, cu analiza stării psihice a lui Nicușor Dan (despre asta am tot avertizat cu repetiție și în campanie, și după ce a fost ales), dar de tema serioasă a războiului dintre UE și Rusia mă voi ocupa, din nou, în zilele următoare. Aseară, însă, a apărut un interviu despre care aflasem, al lui Mihai Morar cu Dan Voiculescu, un podcast de două ore și jumătate, pe care l-am urmărit la viteză dublă, facilitate excelentă a celor de la YouTube. Vi-l recomand pentru acest weekend spre vizionare, dar vă ofer și o necesară grilă de evaluare; altfel ați putea fi vrăjiți de dezinvoltura și acuitatea mentală a unui Dan Voiculescu, totuși, de 79 de ani, dar securist de ligă superioară, ce a decis să se aniverseze public, abordând concomitent și operațiunea de rescriere a trecutului în ceea ce îl privește. Astfel, pentru cei interesați de culisele trecutului recent, vizionarea interviului va fi chiar folositoare.
În afara celor trei ani în care am lucrat cu Dan Voiculescu în mod nemijlocit și l-am putut cunoaște din conducerea trustului Intact, eu am avut în plus șansa să pot afla adevărul despre Dan Voiculescu de la mai mulți oameni dinainte de ’89, care au avut funcții, dar mai ales de la generalul Iulian Vlad, ultimul șef al Securității din perioada Ceaușescu, cu care am avut beneficiul unei prietenii de peste 20 de ani, așa cum mulți dintre voi știți. Comparativ cu alți securiști sau rezidenți ai fostei Securități, pe care, de asemenea, i-am cunoscut bine, miliardarii post-1989, precum Ion Țiriac, Dan Nicolae, Sorin Ovidiu Vântu, Adrian Sârbu și mulți alții, Dan Voiculescu s-a conservat mult mai bine, și din punct de vedere biologic, dar și în ceea ce privește averea sau influența personală.
Așadar, pretextul interviului bine aranjat cu Mihai Morar a fost apariția autobiografiei lui Dan Voiculescu, „Un băiat de nicăieri”, titlu de carte găsit cu talent, la fel ca și titlul interviului de pe YouTube, „Ultimul mogul în viață”. Așa cum v-am promis, câteva puncte în care Dan Voiculescu minte, dar o face cu talent și elocință bine jucate, mă refer doar la acele puncte ce au impact public. A vorbit despre toți președinții României care l-au accesat în cei 30 de ani, mai puțin Iohannis, dar Ion Iliescu, Emil Constantinescu, Traian Băsescu, fără să spună că, de fapt, nu îl accesau pe el, ca persoană, ci doreau doar influența sa mediatică, fără ca el să fie la pachet în jocul de putere, în niciun caz. A vorbit apoi despre modul în care a ajuns la guvernare alături de Băsescu, la finalul lui 2004, trădându-l pe Adrian Nătase și pe cei din PSD, apărând ca soluția imorală din punct de vedere public, o etichetă pusă de același Băsescu. Aici minte de la cap la coada Dan Voiculescu, vă spun în cunoștință de cauza, am fost martor nemijlocit la toate acele evenimente, dar bineînțeles dorește acum să se onorabilizeze. Un punct important a fost devoalarea numelui (despre care eu știam) ofițerului ce îl supraveghea din partea Securității, avocatul Vasile Deleanu, care atunci se numea Căciulă, iar minciuna proferată a fost că, în urma presiunilor acestui Deleanu, care este blajin, cât de blajin poate să fie un om care lucrează cu Securitatea, l-au făcut să devină dizident și să se gândească să o ia pe cont propriu în comerțul exterior, înainte de 1989, în România – vă închipuiți că așa ceva nu era posibil. Apoi, apropo de luatul pe cont propriu, Dan Voiculescu ne spune că a făcut-o cu 40.000 de dolari, doar atât, în 1990, pe care îi economisise din diurna de 7 dolari pe zi pe care o primea. A putut să economisească, pentru că ar fi mâncat în străinătate doar pâine cu salam și asta era foarte ieftin. Nu poate să creadă nimeni așa ceva, dar Dan Voiculescu vrea să se desprindă de ideea în care conturile Securității au fost devalizate de către cei ca el, mulți, foarte mulți, zeci de milioane, sute de milioane de dolari, bani impresionanți. Dacă ar fi întrebați, spre exemplu, alți oameni din categoria lui de vârstă, tot securiști, ca Theodor Stolojan sau Mugur Isărescu, aceștia, dacă ar dori, dar nu doresc, ar putea să spună adevărul. Dan Voiculescu și-a inventat și un patron, un libanez, pe nume Fouad Sanbar, care, în mod util și norocos, a murit în 1992, dar ale cărui afaceri de la Crescent au fost continuate de fiul său, pe care l-a chemat tot Sanbar, dar nu mai țin minte cum; l-am și cunoscut undeva în anii ’90. Deci Dan Voiculescu a simțit nevoia să ne spună că a avut și un patron, de la care a deprins nu doar iscusința comerțului internațional, dar și o piață și structura relațională. Tot așa, nu poate să creadă nimeni. A mai încercat Dan Voiculescu, acum 25 de ani, printr-o carte editată și publicată la compania Jurnalul (m-am ocupat de acea carte), „Adevărul despre Crescent”, total nereușit din punctul meu de vedere.
Altfel o să găsiți foarte multe detalii spumoase de familie, de viață, de proceduri, multe pilde bine spuse, credința în Dumnezeu, calitatea lui de preot, care, însă, a rămas agnostic și multe referiri la personalități publice. Podcastul m-a adus aminte de un film celebru, de dinainte de 1989; îi zicea „Ultimul american virgin”, film comic, vechi, după cum v-am spus, care, dacă s-ar face un film despre Dan Voiculescu, ar putea să sugereze titlul, care eu cred că ar fi foarte nimerit să fie „Ultimul securist virgin” și cred că ar fi un film bine prizat de public. Despre Dan Voiculescu, având în vedere că a influențat decisiv jocurile de putere din România, timp de peste 30 de ani, atenție, mare performanță, chiar s-ar putea organiza, însă, o șezătoare jurnalistică, unde să participe mai ales cei ce am lucrat direct cu el, oameni ca Dan Diaconescu, Marius Tucă, Sorin Oancea, Mihai Craiu, încă câțiva – îmi cer scuze dacă i-am omis – pentru că toți aceștia au fost în poziții de autoritate. Cei care lucrează acum cu Dan Voiculescu nu s-ar califica pentru șezătoare, oricât ar fi de celebrii, de la Mihai Gâdea în jos, deoarece ei sunt, din păcate, doar niște sclaveți profesioniști, bine dresați de către experimentatul Dan Voiculescu. Și nici măcar Eduard Hellvig, cel care a lucrat pentru „ultimul mogul în viață”, dar acum peste 20 de ani, nu s-ar califica nici el pentru șezătoare. Alături de Hellvig, Dan Voiculescu își implementează de câțiva ani strategia mediatică în ceea ce privește știrile la trustul Intact, de fapt la Antena 3. Pe Hellvig nu-l primim, pentru că, în mod evident, a devenit și el securist, unul mai tânăr, de fapt un neo-securist.
Și pentru că v-am făcut curioși cu șezătoarea, aș putea să proiectez și una dintre concluziile sigure ale acestei șezători, pe care s-ar putea chiar s-o organizăm. Dan Voiculescu a fost un emanat al unei grupări de securiști, care a pus mâna pe o parte din avutul național. Însă, Dan Voiculescu a fost un securist profi, cu abordări sofisticate și deseori simpatic, dar nu pentru public.
Fii primul care comentează