Din ziare. Protest în Crucea de Piatră:
„Mai întâi să rememorăm faptele.
Acum câteva zile, pe când aurora abia își înălța luminile, cîteva șandramale din vestitul cartier al „Crucii de piatră” s-au trezit lovite de târnăcoape și de cazmale. Acoperișurile erau smulse în fâșii, cărămizile începeau să cadă, ca în politică, și molozul devenise un fel de promoroacă a zorilor de zi.
Când mai târziu, după o oră-două cetățenii cartierului s-au trezit și au ieșit în stradă, oamenii au fost cuprinși deopotrivă de surprindere și de satisfacție, văzând cum peste noapte cartierul lor e „asanat”. Satisfacția nu era fără motiv. La urma urmei, omul fără intenții „speciale”, nu mai putea ieși în strada lui, pentru care plătește prestație – atâta atmosferă „feminină”, inundase pe uliți. Surprinderea era și ea motivată. De ani și ani, se înaintează plângeri peste plîngeri despre starea dubioasă din punct de vedere moral a cartierului – și nimic nu s-a făcut. Iar acum, pe neașteptate, în zorii zilei, cîteva case strâmbe și scunde cu paturi și sobe de tablă încep să fie dărâmate.
Cetățenii au făcut o manifestație de simpatie celor ce culcau la pământ tristele cuiburi ale fetelor țipător rujate. Întregul cartier s-a trezit mai devreme și oamenii au început forfota cu mult dinamism.
Așteptându-se să fie asaltat de unele intervenții pentru încetarea dărâmărilor, primarul general s-a făcut atunci, nevăzut. O noapte n-a dormit acasă. Nimeni nu l-a găsit. Prudență care constituie o lature picantă a acestei istorii atât de vechi.
Dar, printre cetățenii surprinși cu satisfacție de opera părintelui Capitalei, se aflau cîțiva – mustăcioară neagră și ghete cu postav – care, n-aveau de ce să fie satisfăcuți. Dimpotrivă. Suspinau adânc de mila „bietelor fete”, care-și pierd „vadul și rămân pe drumuri”. Lucrul nu era admisibil, mai ales că erau și ei „cineva”. Probabil că în fața spectacolului dezastruos, n-au găsit că-i bine să rămână cu brațele încrucișate. S-au agitat, au umblat, au făcut desigur uz de tot ce le punea la dispoziția situația lor socială.
Ce se va fi întîmplat, ce va fi survenit, nu se știe, fapt e că peste patru ceasuri de muncă temeinică pe acoperișuri și pe schele, lucrul a încetat ca prin farmec. Protectorii au intrat în acțiune și s-a pus la loc ceea ce se dărîmase.
Demonstrația de ieri
Față-n față cu această neașteptată întorsătură a faptelor, printre cetățenii cum se cade ai cartierului surpriza a fost mare.
Forfota a reînceput, s-au auzit murmure, s-au schițat proteste.
Ieri s-a sărbătorit hramul bisericii „Bradu-Staicu”, biserica din cartier. A fost un bun prilej de-a se protesta împotriva încetării operei salutare, prilej pe care cetățenii nu l-au scăpat.
După slujba religioasă, lumea – să fi fost câteva sute – a pornit în procesiune la crucea bătrână ce stă de strajă în capul străzii. Aici, preotul paroh Const. Costachi a oficiat și apoi a rostit o predică inimoasă. Primarului general i-a adus mulțumiri că s-a hotărât să lipsească de ocară cartierul Crucii.
În urmă, mulțimea s-a întors în cartier, a străbătut străzile Crucea-de-piatră, Dudești, Nerva-Traian și Cantemir-Vodă, rostind cântece religioase.
Procesiunea începea cu încetul să ia formele unui cortegiu protestatar. Pe semne, că fetele și „băieții” lor au presimțit această treptată transformare, căci toate casele de toleranță, pe unde a trecut cortegiul, aveau obloanele lăsate, cu mai multă precauțiune decât în nopțile dedicate zeiței Venus.
Într-adevăr, cortegiul devenise amenințător. Ajunsese aproape să fie un asalt la baionetă.
În fața caselor începute a fi dărâmate și apoi în reconstrucție, la marginea rigolei, pe cîte un morman de cărămizi, un cetățean doi au început să cuvânteze, încurajați de pornirea entuziastă și ațâțată a mulțimii.
Frumoasa elocvență populară!…
De unde nu te aștepți, se ivește un om isteț, care știe să exprime păsul fraților. Cîte nu s-au spus! Și pe ce ton! Ba chiar cu câtă dreptate!
– N-avem nevoie de case de toleranță. Nouă ne trebuie o piață de alimente.
Printre oratorii ocazionali, s-au găsit câțiva care să fie și diplomați, care „s-o aducă cu sul subțire”. Cică primăria vrea ce vor și cetățenii așezați și gospodari, dar – te miri cum – se împotrivește prefectura.
– Știm noi. Prefectura și primăria sunt în conflict.
S-a vorbit despre „block-hausuri insalubre”, insalubre ca și șandramalele într-un picior, cu acoperișul pe-o ureche. S-a vorbit despre morală și despre educație. Dar câte nu s-a spus.
Ce va ieși de aici, viitorul are să ne spună. Până una-alta, cetățenii cartierului Crucea-de-piatră visează o nouă auroră, ca aceia de acum câteva zile, când târnăcoapele lucrau de zor… ”( Cetățenii protestează la Crucea de piatră. Un cartier rău famat, care rezistă tuturor asalturilor, Dimineața, 24 noiembrie 1936)
Fii primul care comentează