Capodopera lui Ivan Turgheniev, Moaște vii, dedicată temei rusești a fericirii care depinde de împrejurări, are drept motto două versuri din Tiutcev:
„ O pămînt al suferinței –
Pămînt al poporului rus!”
Despre Tiutcev nu știu nimic, trebuie să recunosc. Mi-amintesc că am mai dat peste un motto din Tiutcev, astfel formulat în proză:
Rusia nu poate fi înțeleasă decît cu inima, dar despre ce carte era vorba nu țin minte. Cazul mă face curios. Cine e Tiutcev?
Pe Fiodor Tiutcev toate variantele de pe Wikipedia îl proclamă „unul dintre cei mai mari poeți ruși”, „considerat, alături de Pușkin, reprezentantul poeziei ruse clasice”. A trăit între 1803 și 1873. Fiodor Tiutcev a refuzat titlul de poet. S-a prezentat mereu drept diplomat. Și a fost diplomat de meserie. 20 de ani la München, de unde se păstrează memoria unui duel cu baronul Paul Alexander von Krüdener, diplomat rus și el, pentru mîna junei Amalia von Lerchenfeld. Fiodor Tiutchev, în vîrstă de 19 ani, se îndrăgostește de Amalia, în vîrstă de 15 ani, căreia – evident – poet fiind, îi dedică versuri, unele inspirate din promenadele împreună pe coclauri. Baronul Paul Alexander von Krüdener, în vîrstă de 41 de ani, se învîrte și el în jurul fetișcanei. El îl provoacă la duel pe tînărul poet amorezat pe bune. Duelul are loc pe 19 ianuarie 1825. Biografii susțin că Tiutcev, ca toți poeții, preferă să sufere în tăcere. Fata nu-i știe sentimentele. Poate de aceea se și mărită cu baronul. Diferența dintre cei doi e de 34 de ani. Tiutcev rămîne cu buza umflată. Numai din punct de vedere bărbătesc. Poetul cîștigă însă enorm. La început de carieră, Tiutcev e un necunoscut în Rusia lirică. Amelia pleacă împreună cu baronul la Petersburg. Baroneasa, ajunsă acum la 29 de ani, ceea ce însemna, la vremea respectivă, femeie în toată puterea cuvîntului, are o liotă de admiratori. Printre aceștia se numără și prințul Ivan Sergheievici Gagarin. Acestuia Amelia înmînează o duzină de poeme scrise de Tiutcev (avea vreo sută, semn că poetul îi dădea poezii pe post de înghețată). Gagarin îi dă poeziile lui Pușkin. Surprins de talentul fostului suspinînd, Pușkin le publică în revista Contemporanul. Tiutcev desconsidera activitatea de poet, considerîndu-se un politician și om de lume. Dacă Amelia nu-i dădea poeziile lui Gagarin (ceea ce înseamnă că nu era chiar proastă, o alta le-ar fi pus pe foc), Rusia n-ar fi avut un poet de talia lui Tiutcev. Se pare că amorul joacă un rol crucial în creația lui Tiutcev. El scrie poezii doar cînd vrea să dea gata cu ele un suflet cald. În 1850 se îndrăgostește de Elena Alexandrovna Denissieva, o aristocrată sărăcită. Mai tîrziu, editorii vor reuni aceste poezii în volumul Denissievskăi.
Fiodor Tiutcev e celebru în întreaga lume prin versurile dedicate Rusiei, menite a o deosebi de restul lumii. E vorba mai întîi de orgoliul rusesc al suferinței, descris genial de Soljenițîn:„Aceste sate sărace
Această natură umilă –
Tărîm natal al suferinței
Tărîm al poporului rus
Nu va înţelege şi nu va remarca
Privirea mîndră a străinului
Ceea ce străluceşte şi luminează tainic,
Prin goliciunea ta smerită.
Apăsat de povara crucii,
Pe tine tot, pămînt natal,
Regele Cerului, în chip de sclav,
Te-a umblat în lung și-n lat, binecuvîntu-ne.” (13 august 1855)
Drept motto al multor cărți despre Rusia sînt folosite versurile:„Cu mintea nu poţi înţelege Rusia,
Cu arşinul comun nu poţi măsura:
Ea are o statură aparte-
În ea nu poţi decît să crezi.” (1866)
Versurile sînt considerate drept varianta politică a poeziei Silentium! capodoperă a tezei că oamenii nu se vor putea înțelege niciodată unul cu altul:„Silentium!
Taci, ascunde- te şi tăinuieşte-ți
Sentimentele şi visele –
Fie ca în adîncul sufletului
Ele să răsară şi să apună
În tăcere, precum stelele în noapte –
Admiră-le şi taci.
Cum poate inima să se exprime pe de-a-ntregul?
Cum poate altul să te înţeleagă?
Va înţelege el, oare, pentru ce trăieşti?
Gîndul rostit este minciună.
Răvășindu- le, vei tulbura izvoarele –
Hrăneşte-te din ele – şi taci.
Învaţă să trăieşti doar în tine însuţi –
Există în sufletul tău o lume-ntreagă
De gînduri tainice şi fermecate,
Ele vor fi asurzite de zgomotul de-afară
Și alungate de razele zilei, –
Ascultă-le cîntecul – şi taci.”
Fii primul care comentează