România n-a avut niciodată o așa poamă de cartier în fruntea țării. Școlit pe fugă și prin pauze de cafea, cu diplome de ici-colo, vorbind românește cam păsărit, și mincinos, și prefăcut, și cu tupeu, bucălatul de Buzău a împins țara în necaz.
Revoluționar de după ploaie, Marcel Ciolacu a luat partidul la lănțug, l-a împănat cu mediocrități de același ambalaj cu el și l-a transformat într-o afacere păstorită de un grup de hiper-mediocri. Iar, mai apoi, nu s-a mulțumit cu ascensiunea și cu cît a agonisit, a sărit la luat țara în custodie, inventînd promisiuni și măsuri, mințind cu dezinvoltură, renăscînd ca un fante stafidit și brumat, hulpav și speriat de bombe la fiecare greșeală.
A tot întors-o ca la Ploiești, a înglodat România în datorii pînă în pragul falimentului (cu care ne-a și amenințat în timpul alegerilor recente!) de care nu vor scăpa nici urmașii noștri. Cu zecile de miliarde de euro și dolari împrumutate de guvernul Ciolacu, mereu și cu semnătura și cu binecuvîntarea preotului-finanțist Marcel Boloș, a administrat-o ca pe o covrigărie din Piața Buzăului. A guvernat ca și cum ar fi încheiat abonamente la covrigărie. Adică, să ia făina de la stat, iar partidul și votanții să cumpăre toți covrigii de la el, ceilalți fiind obligați să stea cu gura înecată în secreții.
Nu port eu grija PSD-ului! N-are decît să se spele cu el pe cap. Problema uriașă vine de la situația finanțelor publice ale statului român. Marcel Ciolacu le-a îngropat și le-a dus într-o situație din care nu știu cum vom ieși. Plus faptul că în anii de guvernare (dar și pe vremea cît era la Camera Deputaților) a împănat partidul și instituțiile statului, inclusiv contractele cu tot felul de mușterii de-ai săi, cu pile, nepoți, simpatizanți și cu iubite focoase.
Cine și cu ce insecticid mai deparazitează instituțiile publice după trecerea lui Ciolacu, Grindeanu și Mihai Tudose prin guvern?
Fantele acesta cărunt este și unul dintre cei implicați în crima politică și democratică de la sfîrșitul anului trecut. Nu mă refer doar la faptul că, fiind premier al unui guvern care a organizat alegerile, a tăcut și a fost parte la anularea lor. Apar din ce în ce mai multe semne că a fost unul dintre organizatorii fraudei electorale. Și că a băgat PSD-ul cu capul într-un laț periculos, fiind la originea tensiunilor și incertitudinilor de acum.
Luni după-amiază și marți dimineață, la B1 TV, Constantin Toma, primarul municipiului Buzău, unul dintre politicienii serioși și harnici ai României, vorbea pe șleau despre cele 3.000 de voturi de la Buzău date la comanda conducerii PSD unui contracandidat, lui George Simion. Bietul Covrigar voia să evite o confruntare cu nu știu care din „spaimele” sale și să-și pregătească o luptă mai comodă cu Simion pe post de iepuraș ușor de mîncat.
Miză mică de minte lucioasă și sclipitoare!
Domnul Constantin Toma, om credibil și îngrozit de situația în care a ajuns țara, zicea că, avînd acele 3.000 de voturi, Marcel Ciolacu ar fi ajuns în turul doi și alta ar fi fost situația. Tot marți dimineața, la același post de televiziune, senatorul Bogdan Matei (tot PSD) confirma această fraudă comandată de la conducerea partidului, recunoscută și de Alfred Simonis chiar în nasul Covrigarului.
Am mai scris despre această malversațiune electorală și în Cotidianul. Au pomenit-o și alții și au scris despre ea, unii au făcut mărturisiri pe net și alți politicieni din PSD chiar au protestat, dar nimeni n-a cercetat de parcă ar fi fost doar o secvență dintr-un vis sau PSD-ul ar fi cadorisit adversarilor săi doar niște pliante colorate, cu bancuri politice și cu femei goale. Poliția, SRI-ul și jurnaliștii lătrăi, în loc să investigheze operațiunea grosolană de fraudare a rezultatului, au alergat după umbrele trolilor din Turcia, China și Rusia și au început să urle că n-au găsit nici unul.
Citații, percheziții, conturi de tiktok închise, uși sparte, amenzi etc. În schimb, în ciuda martorilor, a dezvăluirilor publice ale celor implicați, nimeni n-a catadicsit să cerceteze această componentă a „războiului hibrid” purtat de Marcel Ciolacu cu contracandidații săi. Pe unii i-a furat, pe alții i-a umflat. Pe de o parte, i-a bombardat cu făcături și acuze pe adversari, pe cealaltă i-a cadorisit cu voturi și i-a frăgezit ca să-i înghită.
Liviu Dragnea a făcut pușcărie pentru cîteva sms-uri date în campanie, Bogdan Peșchir a fost arestat pentru „coruperea” alegătorilor, iar Marcel Ciolacu a fost iertat de ai săi și de „organe” pentru această formulă șmecherească de deturnare a alegerilor din turul anulat în decembrie 2024. Ce e asta dacă nu o mare șarlatanie politică?
Oricum, cu vorturile manevrate de Ciolacu, se conturează primul agent statal implicat în deturnarea de voturi, nimeni altul decît cel care dus și România aproape de o „incapacitate de plată” (el a generat-o și el o anunță), chiar primul individ care a fraudat și a recunoscut și a fost dat în vileag de colegi.
Cine-i de vină că Marcel Ciolacu n-a avut mai multă minte?
Nu-i exclus ca, în lunile următoare, impostorul nostru să treacă de la fotoliul de premier la scaunul de cercetat penal dacă nu pentru corupție și îndatorarea României, atunci măcar pentru fraudarea alegerilor.
Fii primul care comentează