
La aparatul de cafea de la scară, înainte de a sui spre sala de lectură, în timp ce mă minunez – a nu știu cîta oară – de asigurarea dată nouă, a celor care vîrîm în aparat limba unei bancnote de un leu, că apa e din sursă sigură – s-o fi plîns cineva că apa nu-i de izvor?! – un tip tradițional din sală, altfel spus, care vine des, nu ca mine, dar destul de des, așteptînd să-i vină rîndul la preparatul lichidului înviorător, se bucură că primărița Gabriela Firea vrea să-i ridice o statuie Cocuței Vogoride. Cocuța asta – pricep de la interlocutor – ar fi furat rezultatele nu știu cărui vot cu Unirea și le-ar fi dus peste graniță. Cel care stă la rînd se înscrie printre fanii Cocuței, despre care iată, nici eu nu știu mare lucru. Cică el a întocmit un articol despre hoața de interes național, pe care l-ar fi încheiat cu Sărut mîna, Cocuța! Am primit cafeaua de la distinsul aparat, și cu paharul de plastic în mînă – dacă mă vede Greta, fătuca suedeză, care în loc să meargă la școală, se duce la Davos, unde numai faptul că te uiți în jur te costă vreo mie de dolari, și acolo se ceartă cu însuși Donald Trump îmi dă un cot, ca să-l scap din mînă, urc scările întrebîndu-mă Cine dracu e Cocuța și ce-a făcut ea? ca să determine un om bătrîn, precum interlocutorul meu de la aparat, să-i pupe mîna atît de evlavios. Continui să mă întreb și în timp ce torn, la chiuveta, apă rece în cafeaua fierbinte și în timp ce-i spun garderobierei că beau cafeaua la 12 și nu la 11, ca de obicei, continui să mă întreb și, ajuns la locul meu, țuști la Google.
Enciclopedia României, varianta on line, mă lămurește reamintindu-mi că trebuia să știu, ca iscoditor al Micii Uniri:
„Cocuţa Conachi
Alte nume: Ecaterina
Născută: 17 august 1828, Iaşi
Decedată: 22 februarie 1870, Roma
Ocupaţie: chimistă
Căsătorită cu: Nicolae Vogoride
Părinţi: Costache Conachi şi Smaranda Negri
Copii: Emanoil, Maria şi Lucia
Ecaterina Cocuţa Conachi (n. 17 august 1828, Iaşi – d. 22 februarie 1870, Roma). Militantă pentru unificarea Principatelor.
Biografie
A fost fiica logofătului moldovean Costache Conachi şi a Smarandei Negri.
Cocuţa Conachi a fost contemporana unei perioade de prefaceri modernizatoare, intrînd în contact, prin intermediul numeroasei sale familii (era sora vitregă, după mamă, a lui Costache Negri, a Zulniei, căsătorită cu Vasile Sturdza, fruntaş unionist, a Catincăi şi a maicii Evghenia Negri, la rîndu-le simpatizante ale ideii de unitate naţională), cu scrieri revoluţionare ce au marcat întreg secolul XIX.
La 2 iunie 1846 s-a căsătorit cu Nicolae Vogoride, desemnat, după moartea lui Theodor Balş, caimacam al Moldovei, căsătorie aranjată de ilustrul său părinte, ostil cauzei unioniste şi apărător al intereselor otomane în Ţările Române.
Însuşi domnul Moldovei, Mihail Sturdza, a participat la căsătoria celor doi, la moşia Ţigăneşti. Au avut împreună 3 copii, Emanoil, Maria şi Lucia.
Convingerile civice ale «primei doamne» au devenit manifeste în contextul luptei pentru unire din Moldova. La convins pe Nicolae Vogoride să renunţe la desemnarea lui Constantin Catargiu sau Nicolae Cantacuzino ca miniştri, ambii recunoscuţi antiunionişti, ameninţând în caz contrar cu divorţul şi cu plata unor despăgubiri egale în cuantum cu zestrea sa, pierdută în urma unor neinspirate plasamente. Cocuţa Conachi reproşa «veneticului din Fanar»:
«Ai venit în ţară sărac lipit pămîntului, n-ai altă avere decît zestrea ce ţi-am adus-o eu. Îţi iert risipirea ce ai făcut-o, dar nu-ţi voi ierta trădarea faţă de neamul, faţă de ţara care ar fi trebuit să devie şi a dumitale. Cum nu ai astăzi altă avere decît a mea, aş putea, printr-un divorţ, să te aşez din nou pe paiele de unde te-am ridicat».
A reuşit, prin violarea corespondenţei dintre soţul ei şi demnitarii otomani, să descopere şi să invalideze complotul pregătit cu sprijinul Imperiului Habsburgic, prin care partida unionistă trebuia să piardă alegerile din Moldova. Scrisorile au fost trimise spre publicare de către Costache Negri şi Dimitrie Rallet, prin intermediul ambasadorului francez, cotidianului «L’Étoile d’Orient» («Steaua Dunării»), care fusese interzis la Iaşi şi apărea la Bruxelles. Scurte review-uri în limba română ale acestor epistole, care au făcut înconjurul Europei, au fost publicate şi în Moldova sub numele de Estract de scrisori secrete trimise caimacamului Moldovei de deosebite feţe politice.
Urmare a gestului său de mare curaj, Puterile Garante au silit prin atitudinea lor Imperiul Otoman să-şi reevalueze poziţia diplomatică faţă de Principate şi să accepte rezultatul favorabil reluării alegerilor decis la Osborne.
După împlinirea actului Unirii l-a părăsit pe Nicolae Vogoride şi a călătorit prin Europa. După moartea acestuia, survenită în 1862, s-a recăsătorit cu principele Emanuele Ruspoli, care a devenit unul dintre apropiaţii regelui italian Vittorio Emanuele II. Cocuţa Conachi a cunoscut astfel cele mai elitiste cercuri politice şi artistice italiene, fiind o temerară susţinătoare a procesului de unificare, aşa cum se dovedise a fi şi în cazul românesc.
A murit doborîtă de febră palustră şi a fost înmormîntată la moşia familiei de la Ţigăneşti.”
A dracului Cocuța asta! Era dispusă să divorțeze de dragul patriei!
Fii primul care comentează