Film. Ajuns la aeroport la 3 dimineața (cursa spre Edinburgh pleacă pe la 5), profit de așteptarea de la poarta de plecare pentru a continua să vizionez filmul Robert The Bruce. Mai apoi în avion, cum […]
Prin Decret Regal, în 21 iunie 1940, Frontul Renaşterii Naţionale se transformă în Partidul Naţiunii. O decizie fără nici un efect în realitatea ţării, luată cu doar cîteva zile înainte de Cedarea Basarabiei, unul dintre […]
Notă asupra ediției, întocmită de I. Oprișan pentru a justifica de ce a reeditat ediția princeps a Istoriei românilor din Dacia Traiană, capodopera lui Xenopol, nu m-a lămurit în privința ediției a III-a, scoasă de I. Vlădescu […]
Stilizînd a doua oară volumul Zig Zag prin gîndurile lui Cristoiu, ajung la gîndul Caragiale, reporter judiciar. Punctul de plecare e marele eseu Viața lui Caragiale, publicat de Șerban Cioculescu în 1940 și reeditat în 1969. Abia la reeditare […]
Placă. După ce-am invocat în Jurnalul meu video casa conspirativă a PCR din Vatra Luminoasă, unde în noaptea de 24 august 1944 a fost dus mareșalul Antonescu de către chelnerii lui Emil Bodnăraș, Cora Munteanu s-a deplasat […]
Pentru a putea ațipi după masa de prînz, mi-am pus căștile și am dat drumul la muzică. Nu la orice fel de muzică. Am înregistrat doar muzică pe versuri, și, dacă se poate, pe versuri […]
27 iunie 1940. Basarabia a fost cedată. Pe podul de la Ripiceni se scurg unități militare și refugiați. Ordinea e asigurată de Divizia a 2 Cavalerie, condusă de generalul Ion Mihail Racoviță. Șeful Biroului 2 […]
Capodopera lui Ivan Turgheniev, Moaște vii, dedicată temei rusești a fericirii care depinde de împrejurări, are drept motto două versuri din Tiutcev: „ O pămînt al suferinței – Pămînt al poporului rus!” Despre Tiutcev nu știu […]
Cine vrea să-i înțeleagă pe ruși e musai să citească, așa cum am făcut eu, bucata Moaște vii din Povestirile unui vînător de Ivan Turgheniev. Cine a spus că Turgheniev nu e rus? Sub acoperire de vînător, autorul ajunge […]
Dacă tot am dat gata „Regele Carol I al României”, eseu publicat de Paul Lindenberg, în 1904, ar fi cazul să trag cîteva concluzii. Destul de greu: Volumul se înscrie glorios în literatura de curte. Dacă […]
Tavi Mitu, cel care mi-a recomandat serialul Ertugrul, m-a pisat aproape zilnic cu ivirea Sultanului. Sultanul din serial e faimosul conducător al Sultanatului de Rum, ultimul din marea așezare a Selgiucizilor. Se numește Alâeddin Keykûbad, s-a […]
Din fișele pentru Istoria literaturii proletcultiste, desprind aceste rînduri despre rolul pe care-l are Zîmbetul lui Stalin în viața oamenilor muncii din RPR: Zîmbetul lui Stalin în literatura română. Pînă la moartea din 5 martie 1953, […]
Printre alte şiretlicuri utilizate de anchetatori se numără şi aparenta libertate dată anchetatului de a trăncăni. Faţă în faţă cu interlocutorul, cel care-l întreabă are fixat deja un obiectiv al iscodirii. Pentru a-l îndeplini, se […]
„A fi proprietar în capitală este a poseda, în majoritatea cazurilor, o colibă leproasă, înnămolită în mocirla unui cartier, la care colaborează rațele, lăturile, găinile și o jivină întru tot spurcată, ce se numește: omul. […]
La 1 aprilie 1913 se deschide în rotonda Ateneului Român Expoziția Nicolae Dărăscu. Despre acest mare pictor găsim pe Wikipedia următoarele rînduri: „Nicolae Dărăscu – (n. 18 februarie 1883,Giurgiu, România – d. 14 august 1959,[3] […]
Calul şi Amiază de vară, două dintre nuvelele lui Marin Preda din volumul de debut, exprimă, graţie contribuţiei părţilor componente la imaginea întregului, o trăsătură îndeobşte recunoscută la marii satirici: Necruţarea scriitorului cu el însuşi. Acceptînd disociaţia […]
Boala cărţilor (nu a celor de citit, ci a cărţilor de joc) e depistată de călătorii străini prin România secolului al XIX-lea. Se întinde ca durată de pe la începutul secolului al XVIII-lea pînă la […]
Teorie. Vindecat de Dumitru Grigoriu Argeș, prin ceea ce s-a numi miracol și ar face azi hrana de ani de zile a televiziunilor de la ora 5, Tudor Arghezi e un dușman categoric al Medicinei ca […]
Într-unul din Discursurile cu ocazia decernării Premiului Nobel (cel din 14 decembrie 1957), Camus îşi caracterizează epoca astfel:„Un înţelept oriental cerea mereu, în rugăciunile sale, ca Dumnezeu să-l cruţe de a trăi o epocă interesantă. Cum noi […]
9 iunie 2005. Se dă publicității știrea că Ion Iliescu a fost pus sub acuzare pentru Mineriada din 1990. Era întîia oară cînd fostul președinte e înhățat de Parchet. La vremea respectivă, Ion Iliescu era […]
8 septembrie 2005. Președintele Ucrainei demite Guvernul condus de Iulia Timoșenko. În urmă cu mai puțin de un an, în 26 decembrie 2004, cei doi dăduseră împreună o Lovitură de stat cu sprijinul SUA. Pentru […]
Operațiune. În avion, în drum spre București, după ce la aeroportul din Cluj, ales aleatoriu, am fost verificat pentru a se vedea dacă n-am umblat în ultimul timp cu explozibili, prin trecerea unei lopățici pe […]
Biblioteca Academiei Române nu e doar sala de lectură numărul unu, pomenită de mine în multe postări pe blog și în intervenții la tv ca loc în care-mi duc veacul de vreo patruzeci de ani, […]
TikTok România mi-a închis definitiv contul. Apelul meu a fost respins. Nu mă miră. Chestia cu Apelul e o comedie ieftină ca să credem noi că TikTok-ul e democratic. Nu mă miră nici excluderea mea […]
„Cu ce inimă putea el primi această onoare într-un moment în care, în Europa, alţi scriitori, printre cei mai mari, erau reduşi la tăcere, iar locul sau natal cunoştea o nenorocire neîncetată?” Scriitorul la care […]
În 2005, scriam și publicam zilnic la Jurnalul național. 2005 a fost anul Dictaturii absolute a lui Traian Băsescu. Eram unul dintre criticii cei mai înverșunați ai noului președinte. Poate și pentru că în 2005 Traian […]
Vineri seara, la Jurnalul meu video de pe cristoiublog.ro, am încercat să dezleg enigma – nu mică – a felului în care candidata Elena Lasconi și-a asumat, prin publicare și comentare, dubioasele fotografii despre o […]
Dimineață, destul de obosit ca să mai am chef de scris, lăsînd truda zilnică la Diaro Online, jurnalul meu în stil Lumea prin care trec, altfel spus, Jurnal al aventurilor mele intelectuale, socotesc c-aș putea citi, înainte de […]
Zahărul. Inspirat de ideea unei rubrici D-ale lui Caragiale, mă gîndesc la o rubrică asemănătoare, D-ale Mareșalului, D-ale Mareșalului Antonescu, firește. În Istoria României, chiar dacă gazdă a mai mulți mareșali, Mareșalul cu m mare rămîne […]
Luînd ca exemplu pe nefericitul erou al schiței Două loturi, Lefter Popescu, Marin Preda crede a descoperi la Caragiale o comedie a cuvîntului. Comportamentul aberant al funcționarului din finalul schiței și-ar avea explicația, potrivit eseistului, într-o […]
Copyright © 2021 | Realizat de Promovare Craiova