E posibil să fiu dus în fața plutonului de execuție după publicarea acestui articol, căci, așa cum observ de ceva vreme, sîntem la un pas de a considera libertatea de expresie ca infracțiune gravă, chiar atentat la siguranța națională! Și cum eu urăsc din toată ființa mea să fiu înregimentat în turmă și să mă păcălesc singur că sînt un om liber, mă gîndesc că, totuși, plutonul de execuție poate fi considerat ca fiind mai blînd decît statutul de slugă a unui regim politic sau al unei Puteri, oricare ar fi ele.
Știu foarte bine că omul liber este un pericol social, căci el nu poate fi manipulat, nu poate fi șantajat, nu poate fi cumpărat. Forța libertății este o armă de care se tem cei puternici atunci cînd ea încape pe mîna unor tîmpiți ca mine, care preferă să trăiască în sărăcie, deși oportunitățile unei vieți de huzur n-au lipsit niciodată.
De aceea, cînd citesc chiar aici, în „Cotidianul”, un articol care începe așa: „Toată lumea iubește România. Ba chiar și românii iubesc România! Mai ales ăia care îl iubesc pe Putin, pe Orban Victor ori pe Alexander Vucic, iubesc România. Se tăvălesc pe jos de dragoste de România! O iubesc atât de tare încât n-ar conduce o Dacie făcută la Mioveni nici în ruptul capului, mîndrindu-se în schimb cu sculele lor nemțești…” mă apucă furia. Cum să fie eu solidar în acest gen de patriotism cu un ins care scrie așa ceva?
Ironia asta de la periferia Rahovei nu ține doar de mojicie, ci și de un tip de comportament desprins din panoplia fostei Securități. Adică, îi etichetezi pe cei care au altă opinie decît cea „oficială”, pe care o îmbrățișezi și tu, sugerînd că „ăia” ar fi niște trădători. Îi pui într-o ecuație șuie cu Putin, Orban sau chiar cu Hitler, și aștepți apoi să fie linșați de opinia publică! Dacă îi spui unui asemenea individ că e prost, sare în sus, revoltat. Cu toate acestea, exact așa trebuie să-i spui!
Să explicăm puțin. Sînt mulți cei care, mergînd pe linia planetară, potrivit căreia Volodimir Zelinski este omul bun, iar Vladimir Putin este omul rău, simt nevoia să fie înregimentați în această tabără majoritară, crezînd că fac parte din „elita societății”! O eroare specifică acestei categorii sociale. Dacă le spui că și Hitler a venit pe spatele unei majorități, iar se supără. Se supăra chiar dacă le spui de Bucovina de Nord…
Ca jurnalist care se respectă, eu declar că în locul unei susțineri pentru unul sau altul, prefer să-mi pun continuu întrebări, astfel încît să evit pe cît se poate fireasca manipulare de război.
Dar, un om care pune întrebări este dintotdeauna un om periculos. Amintiți-vă de doamna Alba Popescu, profesor la Universitatea MApN, care a îndrăznit să întrebe dacă nu cumva Zelinski are partea lui de vină pentru declanșarea războiului Ucraina, după care, deși este o specialistă în geopolitică (doamna chiar predă geopolitica pentru viitorii ofițeri ai armatei!), s-a trezit pusă la zid de te miri cine!
Și, atunci, de ce să fiu eu solidar cu cineva care are gîndirea atît de îngustă, încît consideră că doar ei, cei din turmă, își iubesc patria pentru că slujesc cu credință Puterea și jocurile de culise ale acesteia? Să accept că sînt coleg cu unul care crede că patriotismul înseamnă să mergi doar cu Dacia, deși el face sluj în fața celui care fabrică Passatul?
Nu merge așa cu patriotismul, căci a fi patriot este o chestiune personală a fiecăruia dintre noi. „Patriotismul de turmă” este o construcție securisto-comunistă, sub mantia căruia se ascund cele mai odioase planuri ce distrug libertatea omului, căci un om liber nu poate fi înregimentat!
Nu știu pe cîți voi supăra cu acest text, dar știu sigur că acelora cu mințile deschise cu adevărat spre libertate le voi aduce o mică alinare și speranța că nu putem să fim victimele lui „nea Ilie de la sculărie”, vorba lui Adrian Păunescu, din poezia care este suportul acestui cîntec, inspirată de un banc celebru:
Fii primul care comentează