Vizita lui Donald Trump la Beijing este cu adevărat una istorică. În niciun caz șeful Casei Albe nu a făcut turism în China, așa cum a afirmat un ziarist răutăcios pe un site american. Cu ce se aleg Statele Unite? Cu ce se alege China?
Statele Unite au semnat un acord comercial prin care China se angajează să facă importuri de 15 miliarde de dolari din Statele Unite în domeniul produselor agro-alimentare. De asemenea, Donald Trump a reușit să dezghețe dialogul legat de îmbogățirea uraniului, fără însă ca partea iraniană să-și ia vreun angajament în acest sens. Pentru o vreme, sancțiunile legate de exportul de petrol al Iranului se vor relaxa. În fine, Statele Unite slăbesc presiunea legată de Taiwan și de intențiile Beijingului de a recupera această parte a teritoriului care i se cuvine de drept. Nu s-a precizat însă când. Dar este de așteptat ca, pentru celelalte concesii, Statele Unite să plătească un preț, care cel mai probabil este Taiwanul. Statele Unite și China au convenit asupra unor condiții esențiale de fond pe care ambele superputeri le pun regimului iranian, și anume să nu treacă cumva la fabricarea armamentului atomic. Dacă acest angajament asumat va fi respectat de cele două superputeri, atunci unul dintre obiectivele importante urmărite de axa SUA–Israel în Iran va fi îndeplinit cu succes. În fine, fără a se lua decizii comune în acest sens, ambele state își exprimă dorința și speranța ca Strâmtoarea Ormuz să devină din nou accesibilă pentru sutele de nave care, în mod normal, o tranzitează zilnic. Donald Trump nu s-a întors la Washington cu mâna goală. Și nici Xi Jinping nu a ieșit în pagubă.
Pentru China, o relație normală, dacă nu cumva și cordială, cu Statele Unite este vitală pentru ca Republica China, aflată în plină ofensivă economică, politică și diplomatică la nivel mondial, să își poată valorifica potențialul. Pentru Statele Unite, de asemenea, este important să nu transforme China, un stat în dezvoltare și expansiune, într-un dușman al unei Americi care, ne place sau nu ne place, se contractă din punct de vedere economic, politic și diplomatic.
Războiul din Iran, în ciuda afirmațiilor lui Xi Jinping, este cât se poate de convenabil Chinei, cu atât mai mult cu cât vasele chinezești care transportă petrol pot opera nestânjenite, grație acordului cu Teheranul, prin Strâmtoarea Ormuz. Orice analiză în materie geopolitică demonstrează că, pentru o vreme cel puțin, Beijingul este avantajat de acest război, care slăbește atât Iranul, cât și Statele Unite, atât în plan politic, cât și în plan economic și militar. Va exista însă un moment, care încă nu a sosit, în care prioritatea Chinei va fi ca acest război să înceteze.
De cealaltă parte, este clar că Statele Unite, nealegând calea diplomatică, se află în dificultate. Indiferent cât de disproporționată este forța militară a Washingtonului în raport cu cea a Teheranului, Strâmtoarea Ormuz constituie un punct extrem de vulnerabil pentru Washington, o zonă de presiune formidabilă pe care o exercită Iranul, cu argumentul aparent de nerăsturnat că se apără în fața unei agresiuni neprovocate. Și, indiferent de amenințările lansate de Washington, este în afara oricărei îndoieli că acest război nu poate fi soluționat sub nicio formă printr-o ofensivă terestră, indiferent cât de puternică va fi aceasta și cât de mari vor fi sacrificiile făcute de Washington.
Fii primul care comentează